Reflecţii în urma evaluării
Lunea trecută am dedicat-o evaluării scrise, pentru că am încheiat un capitol mare din „Educaţia Civică”. Astăzi am corectat lucrările şi am avut surprize fel de fel, după cum urmează:
- Unii elevi au reuşit să avanseze, să ducă cu succes sarcinile la final şi chiar să compună eseuri de calitate;
- Alţi elevi, deşi nu au formate competenţe pentru a compune eseuri cu structuri de idei coerente, dau semne că sunt pe drumul cel bun. Deşi nu ştiu cum să îşi exprime ideile, nu înseamnă că nu au nişte idei bune.
- Unii elevi încă nu ştiu să scrie corect...
- Unii elevi au obţinut note mult mai mari decât au obţinut semestru trecut, ceea ce notează un important progres.
- Alţii, din contră, au obţinut rezultate mai slabe (dar sunt într-un număr mai mic decât cei cu rezultate mai bune).
- Subiectele care au „avut succes” – a se citi „care au fost rezolvate în totalitate” sunt cele care au apelat doar la cunoştinţele elevilor. Eseul în care trebuia să fie analizată o anumită Putere, în care trebuia să se facă anumite conexiuni între cunoştinţe, în care acestea puteau fi aplicate, le-a cam dat bataie de cap copiilor mei...Unii dintre ei nici măcar nu s-au apropiat de acest subiect, dându-mi lucrarea imediat după ce au terminat primele subiecte.
- Subiectul numărul 3, cel în care le-am propus elevilor să se transpună în pielea unor parlamentari, mi-a furnizat un material numai bun pentru următoarea postare.
- Un elev a considerat că este bine să mă amuze puţin, a colectat toată creativitatea pe care o are în dotare şi a compus un eseu foarte original...numai ca nota nu va fi pe măsura originalităţii lui...
Reflecţii:
- Faptul că elevii încă nu reuşesc să apeleze şi la alte procese cognitive, mai departe de aplicare (mă refer la analiză, sinteză etc), indică două lucruri:
a. Modul de lucru cu care sunt obişnuiţi nu face apel la altfel de competenţe. Aşadar, elevii efectiv nu sunt obişnuiţi să lucreze într-un anumit mod. Probabil s-ar fi aşteptat ca şi eu să îi confrunt cu teste grilă sau..cine ştie...să le „public” subiectele...
b. Încă nu şi-au dezvoltat aceste procese cognitive. Dar singurul mod prin care o pot face este prin sarcinile şcolare.
- Ce mă fac cu lucrarea cea originală? Cea care propune ca fiecare om să aibă în casă un asparagus? Consider de cuviinţă ca nota să fie pusă în urma consultării cu domnul diriginte şi cu domnul părinte. Trebuie aflat dacă ceea ce a scris este luare peste picior sau din teribilism („Moaaaaa, să vedeţi ce am eu curaj să scriu în lucrareeee!”)
- Pentru că timpul de feed-back pentru fiecare elev este unul foarte scurt, am preferat să las pe fiecare lucrare câte un „mesaj” prin care le transmit elevilor ce ar trebui să facă pentru a-şi îmbunătăţi performanţele şi pentru a le arăta unde au greşit, de ce le-am scăzut din punctaj.
Lunea trecută am dedicat-o evaluării scrise, pentru că am încheiat un capitol mare din „Educaţia Civică”. Astăzi am corectat lucrările şi am avut surprize fel de fel, după cum urmează:
- Unii elevi au reuşit să avanseze, să ducă cu succes sarcinile la final şi chiar să compună eseuri de calitate;
- Alţi elevi, deşi nu au formate competenţe pentru a compune eseuri cu structuri de idei coerente, dau semne că sunt pe drumul cel bun. Deşi nu ştiu cum să îşi exprime ideile, nu înseamnă că nu au nişte idei bune.
- Unii elevi încă nu ştiu să scrie corect...
- Unii elevi au obţinut note mult mai mari decât au obţinut semestru trecut, ceea ce notează un important progres.
- Alţii, din contră, au obţinut rezultate mai slabe (dar sunt într-un număr mai mic decât cei cu rezultate mai bune).
- Subiectele care au „avut succes” – a se citi „care au fost rezolvate în totalitate” sunt cele care au apelat doar la cunoştinţele elevilor. Eseul în care trebuia să fie analizată o anumită Putere, în care trebuia să se facă anumite conexiuni între cunoştinţe, în care acestea puteau fi aplicate, le-a cam dat bataie de cap copiilor mei...Unii dintre ei nici măcar nu s-au apropiat de acest subiect, dându-mi lucrarea imediat după ce au terminat primele subiecte.
- Subiectul numărul 3, cel în care le-am propus elevilor să se transpună în pielea unor parlamentari, mi-a furnizat un material numai bun pentru următoarea postare.
- Un elev a considerat că este bine să mă amuze puţin, a colectat toată creativitatea pe care o are în dotare şi a compus un eseu foarte original...numai ca nota nu va fi pe măsura originalităţii lui...
Reflecţii:
- Faptul că elevii încă nu reuşesc să apeleze şi la alte procese cognitive, mai departe de aplicare (mă refer la analiză, sinteză etc), indică două lucruri:
a. Modul de lucru cu care sunt obişnuiţi nu face apel la altfel de competenţe. Aşadar, elevii efectiv nu sunt obişnuiţi să lucreze într-un anumit mod. Probabil s-ar fi aşteptat ca şi eu să îi confrunt cu teste grilă sau..cine ştie...să le „public” subiectele...
b. Încă nu şi-au dezvoltat aceste procese cognitive. Dar singurul mod prin care o pot face este prin sarcinile şcolare.
- Ce mă fac cu lucrarea cea originală? Cea care propune ca fiecare om să aibă în casă un asparagus? Consider de cuviinţă ca nota să fie pusă în urma consultării cu domnul diriginte şi cu domnul părinte. Trebuie aflat dacă ceea ce a scris este luare peste picior sau din teribilism („Moaaaaa, să vedeţi ce am eu curaj să scriu în lucrareeee!”)
- Pentru că timpul de feed-back pentru fiecare elev este unul foarte scurt, am preferat să las pe fiecare lucrare câte un „mesaj” prin care le transmit elevilor ce ar trebui să facă pentru a-şi îmbunătăţi performanţele şi pentru a le arăta unde au greşit, de ce le-am scăzut din punctaj.
