Nici nu s-a facut bine 1 Martie, ca am si inceput sa tanjesc dupa primavara. Nu-mi pot explica fenomenul,dar o astept cu nerabdare. Iar in seara asta, crezand ca pot forta mana naturii, am luat-o usor inspre parc, am stat pe banca (exact ca-n vremurile calde), am barfit, am ras cu pofta, tare tare, cat am putut de tare, oricum nu ma auzea nimeni (in afara de partenerii de banca). Si mi-am zis asa: Stimata Natura, observati ca mi-e dor de primavara? Faceti ceva in sensul asta, va rog, sa simt raze de soare gadilandu-mi nasul, caci s-a saturat sarmanul sa tot inghete!!!
Nu va imaginati ca am stat mai mult de 15 minute, ca a inceput sa dardaim, sa ni se cutremure dintii...asa ca am luat-o usor spre masina si ne-am vazut de ale noastre. Dar a fost buna experienta. Poate imi e de folos asteptarea, poate se indura cineva si de mine!
P.S. Ma straduiesc de ceva zile sa postez ceva ce pe Olteniteanul nu am putut, in legatura cu un subiect ce ma macina de ceva ani, pe care l-am dat uitarii la un moment dat, dar care a renascut odata cu stirea cu pricina. Adolescenta din mine cere dreptul la replica. Pregatiti-va, e timpul sa i-l acord!!!
P.P.S. L-am redescoperit pe domnul profesor Cucos, altfel decat in facultate, mai reflectiv, mai necanonic, mai poet, mai filosof, mai spiritual. Sper sa am ragazul s arevin cu un post despre ceea ce m-a fascinat!