Anul acesta se împlinesc patru ani de când Bucurestiul a devenit al doilea oras domiciliu pentru mine. Facultate, serviciu, alt serviciu, master şi prieteni foarte buni. Acestea sunt lucrurile care mă leagă strâns de Bucureşti. Dar, va jur, nu mă pot lipsi de Olteniţa în niciun week-end. Cand mă întorc ACASĂ, parcă îl iau pe Dumnezeu de picioare şi nu aş rea să îi mai dau drumul. De ce iubesc Olteniţa? De ce sunt dependentă de ea? Pentru că:
- Aici mă aşteaptă mama!
- Aici sunt încă tare răsfăţată (nu gătesc, nu fac cumparaturi şi multe altele)
- În Olteniţa îmi întâlnesc prieteni buni.
- Aici ştiu să ajung în orice loc.
- Aici ajung oriunde în maxim 10 minute unde vreau, fără RATB, fără semafoare multe la care să aştept zeci de minute în şir, fără să alerg după tramvai, fără să mă îmbulzească cineva, fără să fiu lovită de oameni disperaţi să prindă troleul.
- În Olteniţa, ma pot trezi cu 15 minute înainte să ajung undeva, nu ca în Bucureşti, unde mă trezesc cu o oră şi zece minute înainte să ajung la şcoală.
- Aici timpul curge altfel, mai cu „răbdare”, mai calm.
- În Olteniţa nu există tabele care să îmi amintească ce aer poluat respir.
- În Olteniţa cunosc oameni, îi întâlnesc pe stradă, îi salut, le vorbesc. În Bucureşti, cel mai des mă întâlnesc cu olteniţeni la Piaţa Sudului...şi atât!
- Aici e multă linişte, multă multă linişte (nu trece niciun 139 scârţâind pe sub fereastra mea).
- În Olteniţa aud cocoşi cântand, guguştiuci (guguştiuc, tu eşti turc – după cum mă învăţa bunicul meu să cânt când eram mică şi mă păcăleam singură că asta cântă şi ei), vrăbiuţe ciripind.
- În Olteniţa mănânc cea mai bună pizza pe vatră.
- În Olteniţa nu plătesc chirie.
- Aici l-am întâlnit pe Răzvan şi îmi place să mai stau cu el pe aceeaşi bancă pe care am stat prima oară în parc.
- Iubesc Olteniţa pentru priveliştea superbă de pe pod.
- Îmi place să merg din când în când la muzeu şi să mă minunez de cultura care a populat acest spaţiu cu mii de ani înainte.
- Aici este Biserica în care mă întâlnesc cu Dumnzeu, unde l-am descoperit pentru prima oară.
- Pe cerul Olteniţei se văd stelele!!!
- Aici este ACASA!!!
Voi de ce iubiti Oltenita?
- Aici mă aşteaptă mama!
- Aici sunt încă tare răsfăţată (nu gătesc, nu fac cumparaturi şi multe altele)
- În Olteniţa îmi întâlnesc prieteni buni.
- Aici ştiu să ajung în orice loc.
- Aici ajung oriunde în maxim 10 minute unde vreau, fără RATB, fără semafoare multe la care să aştept zeci de minute în şir, fără să alerg după tramvai, fără să mă îmbulzească cineva, fără să fiu lovită de oameni disperaţi să prindă troleul.
- În Olteniţa, ma pot trezi cu 15 minute înainte să ajung undeva, nu ca în Bucureşti, unde mă trezesc cu o oră şi zece minute înainte să ajung la şcoală.
- Aici timpul curge altfel, mai cu „răbdare”, mai calm.
- În Olteniţa nu există tabele care să îmi amintească ce aer poluat respir.
- În Olteniţa cunosc oameni, îi întâlnesc pe stradă, îi salut, le vorbesc. În Bucureşti, cel mai des mă întâlnesc cu olteniţeni la Piaţa Sudului...şi atât!
- Aici e multă linişte, multă multă linişte (nu trece niciun 139 scârţâind pe sub fereastra mea).
- În Olteniţa aud cocoşi cântand, guguştiuci (guguştiuc, tu eşti turc – după cum mă învăţa bunicul meu să cânt când eram mică şi mă păcăleam singură că asta cântă şi ei), vrăbiuţe ciripind.
- În Olteniţa mănânc cea mai bună pizza pe vatră.
- În Olteniţa nu plătesc chirie.
- Aici l-am întâlnit pe Răzvan şi îmi place să mai stau cu el pe aceeaşi bancă pe care am stat prima oară în parc.
- Iubesc Olteniţa pentru priveliştea superbă de pe pod.
- Îmi place să merg din când în când la muzeu şi să mă minunez de cultura care a populat acest spaţiu cu mii de ani înainte.
- Aici este Biserica în care mă întâlnesc cu Dumnzeu, unde l-am descoperit pentru prima oară.
- Pe cerul Olteniţei se văd stelele!!!
- Aici este ACASA!!!
Voi de ce iubiti Oltenita?
Oltenita, te iubesc pentru ca ai un suflet cald si esti ca o familie. Iubesc sa fiu intampinata in fiecare dimineata de Nebuna, cateaua blocului, sa o salut pe tanti de la ziare, sa ma plimb pe strada mare. Iubesc intimitatea care s-a creat intre noi,locuitorii acestui oras, sa citesc blogurile oltenitene, sa impart cu voi si bune, si rele.
Si, nu in ultimul rand, iubesc felul tau de scrie ceea ce simti!
MUltumesc pentru gandurile tale bune :-*
Ai dreptate!..si cat am fugit de Oltenita!...si totusi nu se compara cu alt oras
Cryssr
foarte frumos zis
Sa zicem ca ai dreptate. Eu am fost nemultumita intotdeauna de cocalarii si needucatii de care ma lovesc zilnic, dar, ziceam eu, ca plecand la Bucuresti, scap. Dar nu e asa. Peste tot gasesti tot felul de idioti care iti dau Buna pe strada, desi nu te cunosc si nu-i cunosti, numai sa se bage in seama cu tine. Peste tot gasesti cozi la toate chestiile, unde mai pui ca se baga mosii si babele in fata incontinuu. Nesimtiti, ce sa le ceri.
Mie nu imi place Oltenita! Pentru ca :
- am multe amintiri neplacute acolo (majoritatea)
- majoritatea prietenilor mei sunt acum in Bucuresti
- este un oras al copiilor si al batranilor
- exista o anumita mentalitate olteniteana care imi displace
- barfa e la ordinea zilei, si trebuie mereu sa ai grija ce spui si ce faci pentru ca "cine stie ce spune lumea"
- pentru ca nu poti merge la teatru, la film, la concert (decat poate o data pe an de ziua orasului)
- pentru ca este plictisitor, imbatranit si imprafosat!
- pentru ca nu exista oportunitati pentru tineri, nu iti poti gasi un serviciu, nu exista companii multinationale...nu exista de fapt companii ...
As putea face o lista enorma cu de ce imi place Bucurestiul, dar am sa spun numai ca este opusul a ceea ce este Oltenita, si deja sunt suficiente argumente.
Da, poate este frumos sa vii si sa petreci o zi, maxim doua, pentru liniste...dar parca mai bine e undeva in subcarpati, unde ai verdeata si peisaj ...
Nu va suparati pe mine, insa am detestat de mica orasul, iar parerea mea a ramas neschimbata, ba poate chiar s-a adancit.
cat de frumos ai spus :)
Ce frumos ai vorbit de localitatea ta! Foarte frumos!
Si si acum ajungi acasa week-end de week-end ? Si cati km sunt de la Buc pana la Oltenita? De la mine, de aici din BM si pana-n Cavnic sunt doar 30 de km si ajung poate doar o data pe luna - dar dupa ce imi iau masina o sa merg mai des - doar ca tre' sa-mi iau odata masina ;))!
Am vorbit frumos, pentru ca imi place aici! Da, vin in fiecare week-end, in fiecare zi libera. 60 de km despart Oltenita de Bucuresti! Un fleac! :)
Irina, e frumos pentru ca imi place aici!
Ai masina ? :D
Am și mașină, pe care am achiziționat-o cam acum un an! Însă am folosit microbuzul din plin! Nu știu...poate revenirile mele acasă sunt semne ale unei proaste acomodări...sau e vorba de o dezrădăcinare greoaie...
Tu stii cel mai bine ce inseamna acele reveniri ale tale acasa - oricum e bine ca faci acest lucru! :-)