Oricat de prăfuită m-aţi considera, vă mărturisesc că am început să mă îndrăgostesc de teatrul radiofonic. Când ne-am întâlnit întâia oară? În copilărie, când îmi amintesc că ascultam pe o casetă "Turtiţa" :)). Apoi, în cămin, când asculta Angela, colega mea, pe Radio România Cultural şi...Şi acum, când ascult eu, până să adorm..şi de fiecare dată până la final (căci adorm după), pe radioul telefonului. Şi, de atunci, culmea, şi pe calculator, căci am ceva piese de la Andreea. Şi pentru că nimic în viaţă nu e întâmplător, nici măcar pasiunile de acest tip, am cunoscut, tot prin intermediul Radioului, un regizor de teatru radiofonic autentic, pe Cristian Munteanu cu tot cu povestea devenirii lui ca cel mai cunoscut, poate, regizor în domeniu.
De ce îmi place? Nu ştiu, nu mă puneţi să explic. E una dintre pasiunile a căror cauză rămâne necunoscută şi poate tocmai din acest motiv şi mai arzătoare! POate desluşiţi cu mine taina la un strop de..TEATRU RADIOFONIC!