Si uite aşa, pe o ninsoare ca-n poveşti, în mijlocul lui februarie, am ajuns la Operă. Tocmai terminasem de citit "Carmen" a lui Merime. Ştiam că urmează să mă înfrupt din opera lui Bizet inspirată din nuvela aceasta. Fast, arhitectura unui mic palat, palatul artei. Flerul lui Augustin ne duce direct chiar acolo unde aveam bilete. Ne ocupăm locurile la loja noastră. Primul gong...nelinişte...al doilea gong...nerăbdare..al treilea gong...începe!
Muzică, dans, teatru, emoţii, talent, lumini, creaţie, creativitate, cum se pot împleti toate atât de frumos, pentru a naşte FRUMOSUL? Cam aşa:


Revin cu niste foto, de care am facut in sfarsit rost:

- arhitectura fastuoasa!


- Ce nerabdare nervoasa traiam inainte de inceperea spectacolului!!!


- Si baietii...cu boticul pe labute, erau la fel de nerabdatori!


- In sfarsit, apare Carmnen!


- Si langa ea si Jose...da, chiar el, Jose Navarro!


- Apoi restul corului...


- un show pe cinste!