Ati auzit vreodata live vreun candidat? Ati fost vreodata la o auto-reclama, cum isi indeamna el poporul sa il aleaga?

Eh, am, fost eu! Intr-o comunitate mica, cu oameni simpli, a venit el, marele mahar, sa isi faca publicitate. Eu nu stiu de unde atata stima de sine si incredere in propria persoana, nu stiu de unde atata lipsa crasa de modestie. Nu stiu de unde atata patetism si atata vorbarie de bine despre propria persoana.

Pentru o clipita, m-am intrebat daca as putea sa fac asta ever in viata mea. Daca as putea sa dau pe rascoale de mine, atat de mult incat sa nu ma mai sufar eu pe mine, asa. Vai, mie, si eu care ziceam ca sunt perfect constienta de valoarea mea!? Nu, asemenea reclama personala nu as putea in vecii vecilor sa imi fac. De ce? Pentru ca am o limita. A bunului simt. Si tare mi-as dori sa o fi aflat si la candidatii astia ai nostri.

Vreau sa stiu ca ma duc sa pun stampila pe un om destept, rational si cu bun simt. Hai ca pentru primarie, votez cu oarecare incredere, asa. Dar mai departe...mi se strepezesc dintii, zau! Ma apuca cu tremurici numai cand ma gandesc pe cine aleg cel mai putin rau dintre rai...vai mie...am ametit...si nici macar nu-s turmentata!

Paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol - asta este incorect formulat. Se spune că paharul are două jumătăți: una plină, una goală. Degeaba te faci tu că nu vezi partea goală, încerci să o ignori, degeaba îți arunci ochii numai la jumătatea plină. E clar. Deasupra plinătății este golul.

Nu cred că e bine să fii ori optimist ori pesimist, să vezi o parte sau numai alta. Ești prost să nu iei în calcul întregul, așa întreg cum poate fi el: pe jumătate plin și jumătate gol.

Pliniriea poate fi bucurie, câștig, oameni frumoși, bani, gogoși vanilate sau o după-amiază pe o plajă însorită cu soarele mângâindu-ți catifelat pielea.

Goliciunea poate fi minciună, urât, abținere, oameni dezumanizați, zâmbete false. Goliciunea e dezamăgire. Jumătatea goală a paharului este mărturia urâtului din viața ta. Și a mea. Jumătatea goală există și nu are rost să o ignori. Poți accepta că trebuie să trăiești cu ea?

Cineva să fie alături de părerea mea: Băsescu e deștept. Malefic deștept. Dar deștept.

Mi-ar plăcea ca oamenii, toți oamenii, să simtă Paștele ca pe o sărbătoare cu învățăminte alese. Cu valori pe care să le aducă în viața lor și să le așeze la loc de cinste în cutia cu nestemate ale traiului de zi cu zi.
Mi-ar plăcea ca oamenii să învețe că SACRIFICIUL este piatra de temelie în orice fel de relație interpersonală.
Mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că lupta pentru mântuire se adaugă luptei pentru supraviețuire. Este vorba despre supraviețuirea de dincolo de viața de pe acest pământ.
Mi-ar plăcea ca semenii mei să ocrotească IUBIREA, acele sentimente alese care ar trebui să sedimenteze relațiile dintre oameni.
Mi-aș dori ca oamenii să învețe că după tristețe vine bucurie, mi-ar plăcea ca oamenii să creadă în frumosul care succede urâtul, mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că, cei BUNI nu vor fi niciodată călcați de cei RĂI.
Și, mai presus de toate, mi-ar plăcea ca oamenii să îl simtă pe Iisus Salvator, Mântuitor, veșnic îndrăgostit de lucrarea Tatălui Său, gata să ne ia între brațele Sale și să ne ocrotească în orice clipă a vieții.
Nu,nu mă supăr că oamenii tind să învețe mai degrabă o nouă rețetă de drob. În fond, tradiția trebuie respectată. Dar TRADIȚIA nu trebuie pusă înaintea CREDINȚEI!

HRISTOS A ÎNVIAT!

preluat de pe http://pixdaus.com/new-life-by-andrew-borisov1-birch-leaves-nature-spring/items/view/144800/

Dacă verdele ar avea un sunet, mă întreb cum ar suna toată această înverzire bruscă și plină de viață și optimism și vivacitate și zambete! Cum plesnește verdele? Cum trosnesc frunzele înmugurind?Cum vâjâie viața în crengile nude de atâta iarnă? Care este sunetul spectacolului verde?
Cum este sunetul privirii pline de dor, de entuziasm? Care este sunetul inimii ahtiate după...VERDE? Cum se aude zâmbetul înecat în mugurii ce stau să plesnească în copaci, în arbuști, în ... suflet?
Închide-ți ochii chipului, deschide-i larg pe cei ai inimii, lasă-ți urechea interioară să se lipească de pereții sufletului. Acum....spune....ce sunet are verdele?

La mulți ani mamei mele, care m-a învățat să fiu, mai întâi de toate, femeie! M-a învățat feminitatea, eleganța, duioșia și bunul simț! Îți mulțumesc, mama, pentru tot ceea ce sunt!



Astăzi, de ziua femeii, m-am simțit femeie de-adevăratelea:
- m-am răsfățat cu un somn pe cinste
- am fost prin piață, dar nu am uitat sa trec și pe la magazinul de OJĂ
- am gătit - inclusiv dulcii și aromații măcinici pentru mâine
- am făcut ordine prin șifonier
- am aranjat hârțoagele (Doamne! ce de mai sunt!!!)
- am ascultat muzică bună bună
- mi-am aranjat unghiile, dințișorii (care îmi fac ceva probleme de ceva vreme)
- am găvărit cu my very best friend
- am răspuns domnilor galanți care m-au felicitat pentru feminitate
- am primit un trandafir roșu de iubire de la soțul meu, un pumni de ghiocei proaspeți, sărmăluțe de post delicioase și pâine de casă, pe care mi le-au trimis doamnele din parohia lui, care m-au făcut să uit de calculat calorii...

Da, sunt femeie! Și aș fi vrut în postarea asta să vorbesc despre feminitate și să critic acele femei care uită să fie femei. Aș fi fost tentată să arăt cu degetul pe femeile care sunt NUMAI mame, NUMAI gospodine, uitând să își celebreze în fiecare zi gingășia și senzualitatea.

Dar nu am să o fac. Pentru că aș fi acea femeie care bate câmpii, care vede viața numai din punctul ei de vedere, acea femeie mai puțin înțeleaptă, altfel de cum mă consider. Așadar, evident, am să îmi echilibrez punctul de vedere și am să vorbesc despre femeile fericite. 

Nu contează dacă femeile aleg să fie ba mame, ba gospodine, ba iubite, ba amante. Nimic nu e mai important decât să fie FERICITE cu alegerile pe care le fac. Și să aibă lângă ele bărbatul care să le aprecieze pentru ceea ce sunt ele. Căci, în zadar aș sfătui eu o doamnă să aibă mai multă grijă să își coafeze părul, dacă soțul ei ar aprecia-o mai mult pentru plăcinta bună pe care o coace în cuptor, deși părul va căpăta aromă de măr copt.

Așadar, FEMEIE, nu uita de tine! Dacă tu vei fi fericită, vei împrăștia în jur iubire, armonie, prospețime, pasiune și poftă de viață! Nu te încorseta în prejudecăți sau nu te lăsa pradă rebeliunii dacă nu îți este benefic! Fii naturală, fii TU, fii fericită! Și luptă pentru asta! O meriți!

La mulți ani!

Preluata de aici

"Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te imbratiseaza.Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le sopteasca.Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copiii lui. Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la serviciu, ci în cât este de respectat acasa. Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga. Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima... din pieptul sau. Puterea unui barbat nu sta în numarul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial unei singure femei. Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce".

 Aproape ca nici nu imi mai amintesc de unde am cules citatul de mai sus. Ce parere aveti despre continutul lui?

M-am tarat astazi efectiv prin zapada ca sa ajung la scoala. Zapada pe trotuare e pana la genunchi, sub ea strat serios de gheata. Pe ghete ramane numai sare...multumim autoritatilor locale ca ne aduc aminte zi de zi ce conditie mizera avem pe taxe si impozite de bogatasi!

Te pomenesti ca ar trebui sa aduc slava cerului ca nu stau prin sate inzapezite. Ar trebui, dar nu o fac! Traiesc in Bucuresti si vreau sa duc viata de bucurestean, nu de siberian.

Mama lor de cretinoizi!

M-am abţinut ce m-am abţinut, dar nu se mai poate. Simt nevoia sa exteriorizez cumva furia care mă macină de cel puţin o lună încoace.
Vă spuneam că mă încearcă o stare de regret că nu pot ajunge în Piaţă. În cele din urmă, am ajuns. Nu am scandat nimic, din motive de decenţă, însă mi-am agăţat strigătul de gât şi am zis aşa: "Sunt profesoară şi refuz să plec din ţară!" şi "Băsescule, nu ne auzi, nu ne vezi, de ce taci?"
Au urmat o sumedenie de întâmplări, de la un discurs sec al preşedintelui, care a ignorat total strigătele din Piaţă, spunând că nu are nimic de schimbat. Însă a început cu Baconschi şi a terminat cu Boc. Aş fi putut jura că Udrea va fi prezentă în orice formulă de guvernare posibilă, însă...se pare că instinctul de conservare este, însă, cu mult mai puternic.
Vis-a-vis de cele întâmplate, mă încearcă următoarele concluzii:
- Dacă am fi ieşit în stradă încă de când ne-au ciopârţit salarii, pensii, traiul decent şi...mai ales...speranţa de MAI BINE, cu siguranţă nu am fi ajuns în acest stadiu de decandenţă. Nu înţeleg ce am aşteptat, nu înţeleg ce aşteaptă încă cei care stau cu mâinile în sân acasă...nu înţeleg. Oricum, Băsescu ne-a arătat că se împiedică, totuşi, şi de cioturi.
- Având cuţitul Pieţei în spate, a decis că e cazul să schimbe ceva. Imaginea. În esenţă, lucrurile au rămas aceleaşi, în aceeaşi formulă, dar a adus o pată de culoare în ochii mulţimii proaste. Care, culmea, se lasă dusă de nas. Nici nu ştiu ce mă enervează de fapt! Ipocrizia lor sau prostia oamenilor?

Preluat de pe http://garciamuerte.blogspot.com/2011/09/cateva-adevaruri-despre-politica-si.html

- De Mihai Răzvan Ungureanu îmi aduc aminte cu plăcere din Cabinetul Tăriceanu. Însă mă cuprinde o greaţă totală când realizez ce atitudine nedemnă are omul acesta şcolit în universităţi străine şi cu viziuni pur balcanice. Parcă te-ai fi aşteptat ca oamenii deştepţi să aibă altfel de perspective, altfel de atitudini... Ceea ce m-a siderat de-a dreptul a fost anunţarea componenţei cabinetului Ungureanu. Nu ştiu dacă aţi surprins momentul: au ieşit în acelaşi timp Ungureanu, Boc şi Broscoiul ăla...am uitat cum îl cheamă (nu că ar conta prea mult). Toate camerele şi microfoanele l-au luat cu asalt pe Ungureanu cerşind o declaraţie, un nume, un ceva...omul spune că le va face publice un picuţ mai târziu. Şi pleacă. Boc, rămas în con de umbră, îşi mişcă picioruşele înspre camere, desface hârtiuţa şi face publice numele pedeliste care vor face parte din noul guvern. Vai, mie! După care, mai şi declară că ei, pedeliştii, sunt cei care i-au băgat pe gât lui MRU oamenii din guvern. Vai Vai Vai! Păi nu era vorba Constituţiei să îşi construiască el, după priceperea lui, un Guvern...un  program...Păi, ce faci, măi, păpuşelule? Dansezi după cum trage sforile păpuşarii Boc şi Băsescu? Bun, înţelegem aşadar cum stă treaba cu noul guvern. În loc de limba lui Boc avem limba lui Ungureanu care îşi face treaba prin locuri prezidenţiale. Acestea fiind zise, sunteţi nişte cretini!
- Însă cel mai mare dintre ei este domnul Ponta. Mi se întâmplă să fac comentarii pe subiecte politice cu soţul meu. La un moment dat, i-am spus că am presentimentul că Ponta se va da cu Băsescu. M-a luat în râs. Nu ştiu ce anume din faţa lui mi-a inspirat asta, dar e clar că intuiţia mea funcţionează. Probabil că vor urma diversiuni, întâmplări cu tâlc, manevre, PSD va rămâne pentru încă o perioadă de timp, voalat, alături de PNL, după care ia să vedeţi surpriză! Asta e iarăşi ipocrizia ipocriziilor!
- Marele câştigător este, ca întotdeauna, UDMR. Şi nu vorbesc de faptul că au intrat din nou la guvernare, ci că şi-au însuşit, fără doar şi poate, rolul de stabilizatori politici. Ei ştiu deja că au în mână atu-ul şi că de ei depind mai toate celelalte partide. Nu e mişto? Zi tu, cum să  nu te înscrii în UDMR? Eşti veşnic câştigător!
- Sunt revoltată! Sunt revoltată pentru că nu am repere! Când îmi pun speranţa într-unul, pac, îşi dă arama pe faţă! Avem nevoie de clasă politică!!! De unde începem?

... de părere de rău că, din motive obiective, nu am fost acolo!
Mi-am promis că am să ajung mâine, iar dacă orice formă de protest va avea loc şi mâine, am să mă lupt cu oricine şi am să ajung.
De ce?
Din principiu. Pentru că mă nemulţumeşte SISTEMUL, pentru că mă simt călcată pe gât, pentru că nu mai suport atâta ipocrizie.
Pentru că ştiu că urmează o nouă rundă de fraudare a alegerilor.
Pentru că snt cetăţean al României şi am DREPTUL să protestez faţă de cei care îmi încalcă drepturile.