M-am abţinut ce m-am abţinut, dar nu se mai poate. Simt nevoia sa exteriorizez cumva furia care mă macină de cel puţin o lună încoace.
Vă spuneam că mă încearcă o stare de regret că nu pot ajunge în Piaţă. În cele din urmă, am ajuns. Nu am scandat nimic, din motive de decenţă, însă mi-am agăţat strigătul de gât şi am zis aşa: "Sunt profesoară şi refuz să plec din ţară!" şi "Băsescule, nu ne auzi, nu ne vezi, de ce taci?"
Au urmat o sumedenie de întâmplări, de la un discurs sec al preşedintelui, care a ignorat total strigătele din Piaţă, spunând că nu are nimic de schimbat. Însă a început cu Baconschi şi a terminat cu Boc. Aş fi putut jura că Udrea va fi prezentă în orice formulă de guvernare posibilă, însă...se pare că instinctul de conservare este, însă, cu mult mai puternic.
Vis-a-vis de cele întâmplate, mă încearcă următoarele concluzii:
- Dacă am fi ieşit în stradă încă de când ne-au ciopârţit salarii, pensii, traiul decent şi...mai ales...speranţa de MAI BINE, cu siguranţă nu am fi ajuns în acest stadiu de decandenţă. Nu înţeleg ce am aşteptat, nu înţeleg ce aşteaptă încă cei care stau cu mâinile în sân acasă...nu înţeleg. Oricum, Băsescu ne-a arătat că se împiedică, totuşi, şi de cioturi.
- Având cuţitul Pieţei în spate, a decis că e cazul să schimbe ceva. Imaginea. În esenţă, lucrurile au rămas aceleaşi, în aceeaşi formulă, dar a adus o pată de culoare în ochii mulţimii proaste. Care, culmea, se lasă dusă de nas. Nici nu ştiu ce mă enervează de fapt! Ipocrizia lor sau prostia oamenilor?

Preluat de pe http://garciamuerte.blogspot.com/2011/09/cateva-adevaruri-despre-politica-si.html

- De Mihai Răzvan Ungureanu îmi aduc aminte cu plăcere din Cabinetul Tăriceanu. Însă mă cuprinde o greaţă totală când realizez ce atitudine nedemnă are omul acesta şcolit în universităţi străine şi cu viziuni pur balcanice. Parcă te-ai fi aşteptat ca oamenii deştepţi să aibă altfel de perspective, altfel de atitudini... Ceea ce m-a siderat de-a dreptul a fost anunţarea componenţei cabinetului Ungureanu. Nu ştiu dacă aţi surprins momentul: au ieşit în acelaşi timp Ungureanu, Boc şi Broscoiul ăla...am uitat cum îl cheamă (nu că ar conta prea mult). Toate camerele şi microfoanele l-au luat cu asalt pe Ungureanu cerşind o declaraţie, un nume, un ceva...omul spune că le va face publice un picuţ mai târziu. Şi pleacă. Boc, rămas în con de umbră, îşi mişcă picioruşele înspre camere, desface hârtiuţa şi face publice numele pedeliste care vor face parte din noul guvern. Vai, mie! După care, mai şi declară că ei, pedeliştii, sunt cei care i-au băgat pe gât lui MRU oamenii din guvern. Vai Vai Vai! Păi nu era vorba Constituţiei să îşi construiască el, după priceperea lui, un Guvern...un  program...Păi, ce faci, măi, păpuşelule? Dansezi după cum trage sforile păpuşarii Boc şi Băsescu? Bun, înţelegem aşadar cum stă treaba cu noul guvern. În loc de limba lui Boc avem limba lui Ungureanu care îşi face treaba prin locuri prezidenţiale. Acestea fiind zise, sunteţi nişte cretini!
- Însă cel mai mare dintre ei este domnul Ponta. Mi se întâmplă să fac comentarii pe subiecte politice cu soţul meu. La un moment dat, i-am spus că am presentimentul că Ponta se va da cu Băsescu. M-a luat în râs. Nu ştiu ce anume din faţa lui mi-a inspirat asta, dar e clar că intuiţia mea funcţionează. Probabil că vor urma diversiuni, întâmplări cu tâlc, manevre, PSD va rămâne pentru încă o perioadă de timp, voalat, alături de PNL, după care ia să vedeţi surpriză! Asta e iarăşi ipocrizia ipocriziilor!
- Marele câştigător este, ca întotdeauna, UDMR. Şi nu vorbesc de faptul că au intrat din nou la guvernare, ci că şi-au însuşit, fără doar şi poate, rolul de stabilizatori politici. Ei ştiu deja că au în mână atu-ul şi că de ei depind mai toate celelalte partide. Nu e mişto? Zi tu, cum să  nu te înscrii în UDMR? Eşti veşnic câştigător!
- Sunt revoltată! Sunt revoltată pentru că nu am repere! Când îmi pun speranţa într-unul, pac, îşi dă arama pe faţă! Avem nevoie de clasă politică!!! De unde începem?