CORA
Bineînţeles că aş fi mers în fiecare zi la medic, să mai văd muguraşul: ce face, cât a mai crescut, cum îi bate inimioara?
Deşi se zice că o graviduţă nu ar trebui să traverseze anxietăţi, e imposibil ca ele să nu apară! Sau, cel puţin, la mine, una, au fost! Din plin! Mai ales în primele patru luni de sarcină, pe lângă minunatele probleme ivite cu sistemul sanitar!
Una dintre veşnicele mele temeri era să nu pierd sarcina! Dacă se opreşte inimioara din ritmul ei frumos, iar eu nu voi şti? Tocmai d-asta aş fi mers zilnic la medic! Să fiu eu sigură că totul e bine!
Dar cu lucrul acesta era uşor imposibil, mi-am găsit un alt semn prin care detectam dacă bebe e încă acolo: greţurile!

Da, nu vă uitaţi miraţi în ecran! Pentru mine, greţurile erau semnul că sarcina merge strună!

Bineînţeles că mă simţeam jalnic! Bineînţeles că mă simţeam fără puteri, că nu aş fi mâncat nimic. Chiar şi acum, la un an de când traversam perioada greţurilor, îmi revin acele senzaţii de sfârşeală (pentru că nu prea puteam să mănânc mare lucru). Ardeiul verde mi-a fost cel mai mare tartor! Şi toţi cei care se gândeau să gătească în jurul meu! Deşi iubeam lavanda, începuse şi ea să mă chinuiască!

Îmi amintesc de un episod rupt din filmele horror, când ai mei găteau la bucătărie! Afară se pornise o furtună rece, de toamnă târzie! Mirosul de mâncare se furişa pe lângă tocul uşii, iar eu mi-aş fi aruncat toate măruntaiele, mi-aş fi vârât capul sub pernă, să nu mai simt nimic! Cum să fac? îmi spuneam disperată. Deschid fereastra! Larg! Şi mă vâr sub pătură, să nu simt aerul rece decât prin nările îmbâcsite de miros de prăjeală! E cald sub pătură, e bine cu aerul rece şi proaspăt mângâindu-mi, ce-i drept, cam brutal chipul! Îmi e bine! Adorm! Brusc, se deschide uşa! Răzvan vroia să verifice ce fac! Se sperie de draperiile ce stăteau să rupă galeria şi de frigul ce inundase camera! S-a înfipt fix în fereastră, pe care a închis-o cu cruzime, spre disperarea mea! Mirosul de mâncare mi-a furat starea de bine! Am terminat prin a vârî, din nou, capul în vasul toaletei! Ce imagine emblematică pentru începutul de sarcină!

Da, asemenea unor alcoolici notorii, aşa îmi petreceam dimineţile! Poate că sună urât! Dar, pentru mine, suna bine! Era semnul că bebe creşte, că e încă acolo!

Cea mai cu cântec rundă de vărsături mi-am petrecut-o la metrou, la Unirii! Mergeam la un laborator de analize! Pe la Tineretului, simt cum mă apucă o căldură pe şira spinării! Aşa mă anunţa că urmează să dau la boboci şi că a cazul să scot punga din geantă (da, aveam cel puţin două pungi goale în geantă!). Am zis repede o rugaciune, să mă ţină un pic, măcar până cobor din metrou! Şi m-a ţinut! Ce bine că există coloanele acelea mari, la Unirii 2, că ai pe unde să te ascunzi cu punga la gură! Nu, nu-s aurolac! Sunt doar gravidă!

O treabă care mi s-a întipărit pe ecranul minţii: privirea de om scandalizat a lui Răzvan, care se uita acuzator la mine, de parcă îl fac de ruşine, de parcă aş fi putut să mă abţin şi nu am făcut-o. Da, e umilitor ce ni se întâmplă! Dar, mai presus de asta, dragul meu, eu sunt cea care duce toate grelele unei sarcini, ai putea totuşi să fii mai empatic?

Năbădăioasele greţuri au trecut la fix patru luni! Ce bine! Auzisem că există femei care au greţurile asta toată sarcina! Bine că nu mi s-a întâmplat! Dar am auzit că există şi femei care nu au greţuri deloc! Nu ar fi putut să mi se întâmple şi mie? Nu, aţi putea să îmi răspundeţi! De unde ai mai fi ştiut că sarcina merge bine?


***
Înainte de sarcină, citisem cartea unui psihanalist, care inducea ideea că greţurile şi vărsăturile în sarcină ar fi semnul faptului că gravida nu îşi doreşte copilul, motiv pentru care vrea să îl dea afară...pe gură! Eu mi-am dorit copilul, de aceea am rămas surprinsă când am avut primele simptome! Am început apoi să mă gândesc mai bine, să mă analizez, să descopăr dacă nu cumva în adâncul meu, aveam temeri legate de apariţia unui bebe. Da, le aveam: nu avem o casă a noastră, poate nu suntem încă suficient de responsabili pentru un copil! Hei, dar asta nu acoperă nicicum dorinţa de a fi mamă! Da, aveam multe temeri, mi le-am găsit, le-am conştientizat, dar greţurile nu au trecut! Nu, nu îi dau dreptate lui Stekel! Decât poate în cazurile severe! Aici nu e vorba decât de HCG! Şi sper că atât! :)


Etichete: