CORA
De îndată ce am „citit” cele două teste de sarcină, aveam nevoie de un medic.

Ce fel de medic îmi doream?

În primul rând, nu mă vedeam pe aceeași lungime de undă decât cu o femeie. Apoi, aș fi vrut ca această femeie să fie în primul rând empatică, gândind că dacă rezonează cu mine, se va simți motivată să își pună la bătaie toată priceperea pentru ca bebe să se nască sănătos! merg pe premisa că nu există medici incompetenți, ci medici dezinteresați! Consider că meseria lor este una care ține atât de ei, dar și de Dumnezeu: poți merge la un medic excelent și tocmai la tine Dumnezeu să nu vrea să facă lucrurile să funcționeze! Bun. Așadar, un medic empatic.

Am întrebat și-n stânga, și-n dreapta, lumea își dădea cu presupusul, cu recomandările, până la urmă am ales un cabinet în apropierea casei, gândindu-mă că mă voi îngreuna înspre sfârșitul sarcinii și nu voi mai putea să alerg prin tot Bucureștiul ca să ajung la un control.

Povestea sarcinii mele numără cinci medici, deși îmi planificasem să am un singur medic - dinainte de naștere până după ea.

Primul medic 
Primul medic la care am mers a fost cel care mi-a recoltat analizele dinainte de sarcină. Din motive de stres profesional, probabil, al medicului sau al asistentei, mai degrabă, el nu a mai apucat nici să citească rezultatul analizei, pentru că ... nu aveam programare, deși solicitasem una, iar asistenta mi-a spus că nu e necesară o programare pentru citirea analizelor. În cele din urmă, s-a dovedit că era utilă, după ore bune de așteptare pe holul spitalului. Am ales să spun două vorbe de dulce asistentei și să plec! Analizele și tratamentul au fost citite și recomandate de medicul cu care, în cele din urmă am născut...Dar nu înainte de a mai avea peripeții...

Al doilea medic

După ce am efectuat cele două teste, am dat peste o doctoriță tânără, entuziastă - îmi părea, cu recomandări destul de bune, îmi plăcea. Mi-a confirmat sarcina, mi-a înlăturat temerile legate de ciprofloxacină (dacă sarcina este prea mică, antibioticul nu ar lăsa să se formeze embrionul - deci nu s-ar forma sarcina. Luasem antibioticul cam în a doua săptămână de sarcină! Scriu toate acestea pentru graviduțele care caută cu disperare răspunsuri pe net - eu nu le-am găsit și mi-am făcut griji degeaba!).

Primii pași care trebuiau urmați erau analizele! Din nefericire, rezultatul analizelor, interpretarea lui și atitudinea, mai ales atitudinea doctoriței, m-au făcut să decid să nu mai calc în veci prin cabinetul ei!

Al treilea medic

Cel de-al treilea medic din povestea sarcinii mele este o doamnă despre care se poate spune că are experienţă. Odată plecată de la prima doctoriţă, pe care am considerat-o lipsită de experienţă, am zis că o doctoriţă mai în vârstă îmi va fi de mai mult ajutor. Nu! Experienţa vine la pachet cu unsoarea cu toate alifiile, cu o încredere prea mare în sine, cu o atitudine de superioritate incontestabilă. De la acest medic mi-au auzit urechile câte în lună şi în stele, însă am considerat că ar fi vorbe normale...Însă, în momentul în care m-a speriat cu faptul că aş putea face pre-eclampsie, descriindu-mi foarte plastic cum e posibil să fac crize asemănătoare cu cele de epilepsie, şi, cu toate acestea, nu mi-a dat un amărât de concediu medical (aveam nevoie de vreo 20 de zile până la intrarea în pre-natal), am decis că baba e excroacă şi nu am ma călcat prin cabinetul ei. Asta după ce, bineînţeles, mi-a spus că dacă vreau concediu medical de la medicul de medicina muncii, să fac bine să îii dau CEVA...Presupun că aşa ceva vroia şi dumneaei, deşi plăteam o grămadă de bani consultaţia, şi nu am primit niciodată chitanţă...că nah, vorba aceea, "nu aveţi nevoie de chitanţă, nu?". Nu mai punem la socoteală că mi-a sugerat că mi-a spus să ţin dietă drastică şi nu mi-a dat niciun gram de vitamine...Pas zic, doamna doctor!

Ultimul medic

Aşadar, la doamna doctor cu care am născut, am ajuns din marea nevoie de concediu medical. Fusesem deja diagnosticată cu aritmie cardiacă, aveam nişte dureri aprinse de muşchi abdominali, aşa că îmi era din ce în ce mai greu să mă deplasez la serviciu. M-am dus pentru un concediu medical, deci, şi am ajuns să o îndrăgesc! Mi-a acordat atâta încredere, nu m-a jignit pentru kilogramele ce le-am luat în plus, nu m-a făcut să mă simt prost, mi-a evaluat cu atenţie întreaga stare de sănătate. Deşi se presupunea că ar fi trebuit să nasc în Olteniţa, am trecut peste toate prejudecăţile pe care le aveam legate de spitalul nostru şi am ales să nasc acasă. Şi asta, datorită doamnei doctor.

Nota Bene: Aşa tentată ce sunt  să scriu numele doctorilor ce le-am consultat...însă mă abţin, căci cine ştie ce calomnie considerăă că fac povestindu-vă micile drame prin care am trecut din cauza lor! Scriu doar numele doamnei doctor care mi-a adus fetiţa pe lume: dr. Adăscăliţa Adelina!
Etichete: