Leapşa preluată de la Cony mă provoacă să vorbesc despre visele din copilărie legate de meseria mea.

Poate că sună un pic patetic...însă visul meu permanent a fost să fiu profesor. La grădiniţă, mă vedeam educatoare. La primară, eram învăţătoare, apoi profesor. Nu vă mai spun că până în clasa a VIII-a am avut un catalog în care puneam note unor elevi imaginari, dar pe cunoştinţele mele. Îmi amintesc cum mă dedublam: pe de o parte profesorul care preda (numai mama ştie cum a curăţat pereţii care îmi serveau drept tablă - ca la şcoală), dar care şi evalua, pe de altă parte elevul care învăţa şi "spunea lecţia". Aşadar, e decis, profesor am vrut să devin, profesor am devenit. :)

Printre picături, m-am visat agent FBI, cântăreaţă, dansatoare, psiholog (de meseria aceasta nu sunt deloc departe!), preoteasă (să nu râdă nimeni, vă rog, dar chiar a existat un moment în viaţa-mi când nu mă vedeam făcând altceva decât să fiu soţie de preot - culmea e că nici de asta nu sunt departe, dar traseul meu profesional îmi este clar mult mai clar!), contabilă, secretară, femeie de afaceri.

Nu aş spune deocamdată că am devenit ceea ce am dorit, pentru că parcă văd că mă va apuca un moment de flexibilitate, în care să îmi doresc să fac ŞI altceva. Cred că fiecare dintre noi simţim, la un moment dat, nevoia unei schimbări, unei evoluţii. Ce visez acum că voi face când voi fi şi mai mare de atât?

Îmi doresc să lucrez într-o companie în domeniul resurselor umane, îmi doresc să fiu MAMĂ (iar această meserie pare cea mai serioasă dintre toate), iar înspre bătrâneţe, mi-ar plăcea să lucrez într-o bilbiotecă sau librărie.

Tu, tu ce ai visat şi încă visezi că vrei să fii_