Optimismul egiptenilor, cică dezrobiți, mă face inevitabil, și nu numai pe mine, să îmi amintesc de entuziasmul românilor în 1989.
Aveam doar 3 ani pe atunci, iar unul dintre puținele lucruri pe care mi le amintesc eskte refrenul celebru OLE OLE, CEAUSESCU NU MAI E. Și îmi mai amintesc de drapelul găurit în mijloc. Ei bine, refrenul de fericire al românilor și însemnul național eliberat de stema comunistă sunt semne că românii au fost tare încântați de evenimentele întâmplate, li s-a dat impresia că este actul LOR revoluționar, când,în mod evident, fără îmbrânciri străine, orice revoltă ar fi fost în zadar. Lumină în ochi aruncată orbilor.
Vă imaginați că detalii din culisele revoluției nu le știu, nici nu aș avea cum, dar îmi imaginez și eu, după model iraquian și, mai nou, egiptean, cum fără presiuni și influențe americane și europene, totul ar fi fost apă de ploaie.
Așadar, revenim la dorința de MAI BINE a românilor de atunci, de optimismul democrației. Probabil că voi, cei care erați mai mari decât mine, vă amintiți mai bine atmosfera de după 1990.
Iată că evenimentele se repetă, oarecum, și în Egipt. Oameni exaltând, dezrobiți, fiind convinși că le va fi mai bine.
Democrația este, în mod evident, un regim politic bun, păcat însă că este lăsat pe mâna unor minți comuniste. Brucan a fost mult prea optimist când dădea termen de 20 de ani până la instaurarea unei democrații veritabile. Oamenii politici crescuți în model comunist nu au murit, ci sunt tot aici, în fruntea țării.
Așadar, pentru egipteni, ar fi indicat să urmărească pe cine aduc în fruntea țării. Deși, evident, nu au cum să controleze acest aspect mai mult deât SUA, care cu ceva zile în urmă amenința că taie orice sprijin dacă Mubarak nu pleacă. Vă imaginați numai ce sfori de politică externă se trag acum. Și vai, bieții egipteni fericiți! Le zicea bine un tip într-un comentariu: Dragi egipteni, faceți orice, numai să nu în împușcați pe Mubarak. Noi avem experiențe asemănătoare, și după numai 10 ani, am început să regretăm.
Și acu, un banc relevant:
Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru:
- We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el:
- We have Traian Basescu ! No wonder, no hope, no cash !!!
NOTA BENE: A nu se înțelege că aș fi vreo nostalgică a comunismului. SUnt doar dezamăgită de clasa politică, dar și de cultura politică slabă a românilor, mulți, naivi și cu ștampila de vot în mână.
Aveam doar 3 ani pe atunci, iar unul dintre puținele lucruri pe care mi le amintesc eskte refrenul celebru OLE OLE, CEAUSESCU NU MAI E. Și îmi mai amintesc de drapelul găurit în mijloc. Ei bine, refrenul de fericire al românilor și însemnul național eliberat de stema comunistă sunt semne că românii au fost tare încântați de evenimentele întâmplate, li s-a dat impresia că este actul LOR revoluționar, când,în mod evident, fără îmbrânciri străine, orice revoltă ar fi fost în zadar. Lumină în ochi aruncată orbilor.
Vă imaginați că detalii din culisele revoluției nu le știu, nici nu aș avea cum, dar îmi imaginez și eu, după model iraquian și, mai nou, egiptean, cum fără presiuni și influențe americane și europene, totul ar fi fost apă de ploaie.
Așadar, revenim la dorința de MAI BINE a românilor de atunci, de optimismul democrației. Probabil că voi, cei care erați mai mari decât mine, vă amintiți mai bine atmosfera de după 1990.
Iată că evenimentele se repetă, oarecum, și în Egipt. Oameni exaltând, dezrobiți, fiind convinși că le va fi mai bine.
Democrația este, în mod evident, un regim politic bun, păcat însă că este lăsat pe mâna unor minți comuniste. Brucan a fost mult prea optimist când dădea termen de 20 de ani până la instaurarea unei democrații veritabile. Oamenii politici crescuți în model comunist nu au murit, ci sunt tot aici, în fruntea țării.
Așadar, pentru egipteni, ar fi indicat să urmărească pe cine aduc în fruntea țării. Deși, evident, nu au cum să controleze acest aspect mai mult deât SUA, care cu ceva zile în urmă amenința că taie orice sprijin dacă Mubarak nu pleacă. Vă imaginați numai ce sfori de politică externă se trag acum. Și vai, bieții egipteni fericiți! Le zicea bine un tip într-un comentariu: Dragi egipteni, faceți orice, numai să nu în împușcați pe Mubarak. Noi avem experiențe asemănătoare, și după numai 10 ani, am început să regretăm.
Și acu, un banc relevant:
Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru:
- We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el:
- We have Traian Basescu ! No wonder, no hope, no cash !!!
NOTA BENE: A nu se înțelege că aș fi vreo nostalgică a comunismului. SUnt doar dezamăgită de clasa politică, dar și de cultura politică slabă a românilor, mulți, naivi și cu ștampila de vot în mână.
Super bancul !
Ma gandesc ca poate patimim si din cauza ca l-am impuscat pe Ceausescu chiar in sfanta zi de Craciun.
Inteleg ca eram indreptatiti poate la un asemenea gest , dar tocmai in ziua de Craciun ?
Mi-a placut bancul ! Trist, dar din pacate adevarat. Si fara sanse de indreptare in viitorul apropiat.
PS: Nu mai e un secret ca imi place mult cum scrii. De maine ai o leapsa la mine pe blog, daca doresti...
Bancul reflecta atitudinea majoritatii ce se vede inselata de Sistemul cu nuante portocalii!
Am sa incerc sa fiu impartial, insa ma situez pe aceeasi lungime de unda, deoarece nu numai Egiptul regaseste forta de a da jos regimul autoritar, dar si alte regiuni din Orientul Mijlociu sau nordul Africii!
Romania insa nu va invata niciodata din aceasta!
Karma negativa a executarii dictatorilor se pare ca inca o mai resimtim, iar efectele acestei "democratii" originale se simt si se lungesc de mai bine de 2 decenii!
Oare de ce? Cum anume vom scapa sau de ce anume ducem lipsa...raman intrebari aproape interzise, in aceasta evolutie a evenimentelor!
Nu voi incheia de comentat, inainte de a remarca acel amanunt ce poate trece oarecum neobservat-dorinta de libertate si de a fi considerati, de a evolua a acestor popoare!
Bineinteles, aceasta trasatura de caracter ar trebui sa ne molipseasca si pe noi! Nu ca sa ne-o etalam ostentativ, ci din acel bun-simt (ospitalitatea nu mai este la moda si nu mai e inradacinata ca trasatura definitorie)....
Insa, datori vanduti, cum anume vom scapa de toti acesti "iluminati" si de aceasta camarilla neo-comunista ce paralizeaza si cangreneaza societatea romaneasca???
....
Si totusi,fara sa deznadajduiesc, traiesc cu acea speranta ca, in cel mai scurt timp, o minte luminata si un suflet deosebit va prelua puterea....
ai atata dreptate, Cora!
nici nu pot privi bucuria lor naiva, am senzatia de deja-vu;
l-am urat pe Brucan cand a rostit "20 de ani";
astazi, nici nu ma mai intreb ce se intampla, e fara sens sa iti pui intrebari;
cat despre vot, voi arunca la cos acest drept, pentru ca toti mint, pentru ca in toti am crezut, pentru ca ma simt mai vinovata ca am votat decat daca nu votam;
cat despre egipteni, oare le spune cineva ca oamenii simpli, normali, educati, o vor duce si mai rau, dupa o falsa bunastare?
oare le spune cineva ca tot ce are tara lor mai bun va deveni proprietatea altora?
le spune cineva ca la un moment dat vor plati totul la costurile din tarile dezvoltate, dar vor castiga de 10-20 de ori mai putin?
ai atata dreptate, Cora!
am un teribil sentiment de deja-vu, nici nu pot privi bucuria din ochii lor;
l-am urat pe Brucan cand a rostit sentinta "20 de ani";
oare egiptenii stiu ca tot ce are astazi tara lor bun va deveni proprietatea altcuiva -a unor straini de tara sau favorizati din mijlocul lor?
oare stiu ca, cat de curand, vor avea costurile vietii ca si in tarile dezvoltate, dar vor castiga de 10-20 de ori mai putin?
Dumnezeu sa ii ajute!
scuze, draga mea, am avut impresia ca am pierdut primul comentariu, asa ca, asta e, o data de doua ori, altadata deloc, te imbratisez si te urmaresc indeaproape (langa cantar sunt)