CORA

Clădirea care a adăpostit Azilul de Fete "Elena Doamna" se regăsește și astăzi, într-o stare destul de degradată, în apropierea Cotrocenilor, lângă Academia Militară, pe Șoseaua Pandurilor. În acest moment, ea este sediul Facultății de Chimie și Institutului de Cercetări pentru Epurarea Apelor Reziduale.
Ideea înființării unui azil de fete i-a aparținut medicului de renume Carol Davila, care, în anul 1862, a primit în casa soției sale, Ana Davila (mlădiță a neamului Goleștilor), fete năpăstuite, de educația cărora s-au ocupat îndeaproape, atât el, cât și soția sa.
Soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, a vizitat acest orfelinat și probabil, plăcut impresionată de atmosfera Azilului, a donat o sumă importantă de bani, pentru construirea unei clădiri mai trainice, în care să se desfășoare o activitate educațională de calitate. Însă o simplă casă era insuficientă, motiv pentru care, la rugămințile soției sale, Alexandru Ioan Cuza, a semnat Decretul de Înființare a Azilului de Orfani, Elena Doamna, care urma să fie preluată în administrația Ministerului de Interne. A trecut succesiv, de la Ministerul de Interne, la Eforia Spitalelor Civile, apoi la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor. În aceste clădiri au funcționat atât Institutul Pedagogic, Liceul Pedagogic, secții ale Universității din București, Institutul de Cercetări pentru Epurarea Apelor Reziduale.

Sursa folosită este aceasta, unde puteți găsi informații mai detaliate.
CORA
Cred că a trecut mai bine de o jumătate de an de când am postat în partea dreaptă a paginii, la rubrica URMEAZĂ SĂ SCRIU, tema "Azilul de Fete Elena Doamna". Nu știu dacă îmi poate justifica ceva această întârziere, însă aș putea să spun ce m-a ținut pe loc. LIPSA STĂRII DE SPIRIT necesare. Nu știu la alții cum e, dar la mine pentru fiecare postare este nevoie de o anumită stare de spirit.
Atunci când am trecut subiectul acolo, tocmai descoperisem un material interesant despre acest Azil.

Ce este Azilul de Fete "Elena Doamna"?
Nici nu vă puteți imagina câte lucruri mă leagă de acest Azil...
Prima oară am făcut cunoștință cu el din povestirile mamei, care și-a petrecut adolescența în clădirea care a adăpostit cândva Azilul,aceasta găzduind Liceul Pedagogic unde mamaea a fost elevă.
A doua oară am făcut cunoștință cu el în momentul în care mama a hotărât să mă ducă să vizitez acele locuri.
A treia oară am făcut cunoștință cu el când am aflat că voi urma anumite cursuri exact în acea clădire.
Și, a patra oară, am făcut cunoștință cu el din materialul de care vorbeam mai sus, când am aflat dedesubturi istorice și savuroase .

Dat fiind că sunt atâtea de spus, dar și pentru că mă simt îndatorată din pricina întârzierii, am să realizez o suită de postări-episod despre acest subiect. Rămâi aproape!
CORA
Alexandra m-a provocat la următorul joc:

1. Principala mea trăsătură: robustețe
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: empatia
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: feminitatea
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: pofta de viață
5. Principalul meu defect: renunț cu ușurință la anumite lucruri
6. Îndeletnicirea mea preferată: să îmi petrec timpul în spațiul virtual...mă tem că a devenit dependență!!!
7. Fericirea pe care mi-o visez: să duc o viață echilibrată, alături de familie. Nu vreau mulți bani, un pic peste strictul necesar mi-ar fi de ajuns.
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să pierd oameni dragi
9. Locul unde aş vrea să trăiesc: într-o casă pe care să o amenajez eu, ferită de zbuciumul marelui oraș unde va fi amplasată :)
10. Culoarea mea preferată: mov
11. Floarea care-mi place: trandafirul
12. Pasărea mea preferată: porumbelul
13. Prozatorii mei preferaţi: Hugo, Hardy, Eliade, Dostoievski
14. Poeţii mei preferaţi: Borges
15. Eroii mei preferaţi din literatură: îmi plac personajele puternice, care își emană tăria prin toți porii paginii
16. Eroinele mele preferate din literatură: îmi plac personajele cochete, care acționează matur, ca adevărate femei
17. Compozitorii mei preferaţi: Vivaldi
18. Pictorii mei preferaţi: van Gogh
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: Dan Puric
20. Ce urăsc cel mai mult: ipocrizia
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: arderi rapide :)
22. Cum aş vrea să mor: la peste 100 de ani, cu Maica Domnului gata să mă prindă în brațele Ei!
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: cele făcute fără intenție
24. Deviza mea: Nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu e deja acolo!

Mai departe, provoc si eu pe: Monica Daniela, Terra, Tasha, Mariana, Elite, Sergiu, Angy, Lory,
Monica Olteanu, Laura
Etichete: 25 comentarii |
CORA
Donată de Carmen
Daca eram o luna, as fi fost…mai
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost…vineri
Daca eram o parte a zilei, as fi fost…dimineață
Daca eram un animal marin, as fi fost…delfin
Daca eram o directie, as fi fost…drept înainte
Daca eram o virtute, as fi fost…adevărul
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost…Katherine de Aragon
Daca eram o planeta, as fi fost…Soarele
Daca eram un lichid, as fi fost… limonadă :)
Daca eram o piatra, as fi fost… cuarț .
Daca eram o pasare, as fi fost…porumbel
Daca eram o planta, as fi fost…trandafir.
Daca eram un tip de vreme, as fi fost… vânt amețitor
Daca eram un instrument muzical, as fi fost…harpă
Daca eram o emotie, as fi fost… bucuria
Daca eram un sunet, as fi fost…sunetul mării
Daca eram un element, as fi fost… foc
Daca eram un cantec, as fi fost…Simply the best - Tina Turner
Daca eram un film, as fi fost… Before sunrise
Daca eram un serial, as fi fost… The Tudors
Daca eram o carte, as fi fost…Vise, amintiri, reflecții
Daca eram un scriitor, as fi fost… Victor Hugo
Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost…Cora
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... salată de varză
Daca eram un oras, as fi fost… Paris
Daca eram un gust, as fi fost… gust de cireșe
Daca eram o aroma, as fi fost… vanilie
Daca eram o culoare, as fi fost… mov
Daca eram un material, as fi fost…catifea
Daca eram un cuvant, as fi fost…echilibru
Daca eram o parte a corpului, as fi fost… degetele
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost… zâmbet.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost… limba franceză
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost… Sandy Belle
Daca eram o forma geometrica, as fi fost…o sferă
Daca eram un numar as fi fost…9
Daca eram un mijloc de transport, as fi fost… tramvai
Daca eram o haina, as fi fost… o rochie
Etichete: 34 comentarii |
CORA
Laura m-a provocat să răspund la întrebarea "Ce reprezintă iarna pentru tine?". Am să folosesc o suită de cuvinte, care, laolaltă, alcătuiesc taboul iernii percepute de mine: Nașterea Domnului, zăpădă, săniuș, țurțuri, mocirlă, polei, gheață, alunecare, cadouri, sobă, calorifer, factură mare la întreținere, Revelion, An Nou, brăduț, globuri, luminițe, oraș colorat, colinde, vin fiert, aromă de scorțișoară. Alb. Mult alb!
Etichete: 6 comentarii |
CORA


Inspirația pentru această postare mi-a venit din gândurile Monicăi, din reflecțiile ei cu privire la cele spuse de Mircea Badea într-una in emisiunile lui, când, printr-un soi de deducție logică, îl responsabiliza pe Dumnezeu pentru toate evenimentele din Haiti.
Postarea ei mi-a amintit de o pildă, pe care o știu de la Răzvan, spusă în momentele în care eu nu aveam o percepție corectă a lui Dumnezeu și îi puneam în cârcă toate relele lumii.
Am fost tentată să povestesc eu pilda, însă am găsit-o în variantă originală și mi se pare cu mult mai VIE. Această pildă mi-a deschis ochii și mi-a tâlcuit o parte din tainele Domnului:

"DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU

Un pustnic de lângă cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Însă el se gândea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, că văd că la cei răi le merge bine, iar cei buni au necazuri si scârbe. Cum, Doamne, de îngădui Tu asa cu bunătatea Ta cea fără de margini?"

Apoi si-a zis: "Am să mă rog lui Dumnezeu, să-mi arate cum sunt judecătile Lui". Că sunt unii oameni care judecă împotriva proniei, a purtării de grijă a lui Dumnezeu: Cutare este rău, este păcătos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt răi, femeia este bolnavă, iar el scapă de un necaz si dă peste altul.

Unul este rău si trăieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roagă lui Dumnezeu, posteste si numai de scârbe dă, iar altu-i rău, înjură, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, căci calea celor răi sporeste si calea celor drepti totdeauna este în necaz?

Si din ziua aceea a început să se roage: "Doamne, arată-mi judecătile Tale, ca să nu judec!" Rugându-se el asa, odată a avut nevoie să se ducă la cetatea Emesei. Si ducându-se el, i-a iesit înainte un tânăr si i-a zis:

- Părinte, bagă de seamă, te duci la Emesa! Dumnezeu are să-ti arate mari taine, dar să nu te smintesti!

- Unde, fiule?

- Când ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, să bagi de seamă că în marginea orasului este o grădină mare, înconjurată cu copaci, cu garduri, grădină cu copaci roditori, o livadă. Si să bagi de seamă că într-un loc s-a rupt oleacă gardul si este un copac cu o scorbură mare.

Să bagi de seamă că acolo alături de grădină, unde-i copacul cel cu scorbură, este o fântânită. Si lângă fântână este o cărare care trece, iar dincolo este drumul mare. Să te duci în grădina aceea si să intri în scorbura copacului. Să stai acolo ascuns si să te uiti spre fântână. Si ce-i vedea acolo, ai să te folosesti mult.

Pe urmă tânărul a dispărut. Pustnicul, când a ajuns la cetatea Emesei, a văzut fântâna, a văzut copacul acela cu scorbură mare în dreptul fântânii, a văzut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a băgat în scorbură si se ruga la Dumnezeu. Si, stând el acolo si rugându-se, vede că vine un boier călare pe un cal frumos. Boierul avea la dânsul un toporas si avea o tăscută frumoasă. A venit la fântână, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal să pască. Si el a stat, a băut apă si a scos din tăscuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numărat si pe urmă s-a culcat si s-a odihnit. Dar el în loc să-i pună în buzunar, i-a pus alăturea.

Când s-a trezit el, prima grijă era calul. Îi dăduse drumul să pască. Calul se depărtase mai încolo, dar păstea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a căzut si a rămas la fântână. El n-a observat că i-au căzut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus înainte.

Părintele pândea din scorbură. După ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a făcut cruce, a băut apă si a văzut punga aceea. Si când a văzut că într-însa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe cărare, si nici pe drum înapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.

În urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un bătrân sărac cu doi desagi în spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desagă si apă din fântână, si a mâncat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urmă s-a culcat oleacă.

În timpul acesta boierul si-a dat seama că nu are banii la el, că i-au căzut la fântână, si s-a întors înapoi. Si găseste pe bătrânul ăsta.

- Mosule, n-ai găsit aici o pungă cu galbeni?

ăsta nu stia nimic:

- N-am găsit nimic.

- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?

- Cucoane, n-am găsit nici un galben!

- Ei! Scoate banii că te omor!

- Cucoane, nu stiu nimic!

Boierul a crezut că a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat în cap si l-a omorât. A luat si a scos toate din desagi, a căutat prin hainele lui si n-a găsit banii.

Dacă a văzut boierul că l-a omorât pe ăsta si nici banii nu i-a găsit, s-a suit pe cal si a plecat dându-si palme si văitându-se că a omorât om nevinovat. Si s-a dus călare bătându-se.

Atunci părintele care pândea din scorbură a zis: "Ia uite măi, câtă nedreptate s-a făcut la fântâna asta! Cine a pierdut banii, cine i-a găsit si pe cine a omorât? Vai de mine, mare nedreptate a făcut Dumnezeu aici! Boierul a omorât pe bătrânul ăsta nevinovat si celălalt a luat banii si s-a dus în lumea lui".

Si cum se gândea el asa, a venit din nou îngerul Domnului în chip de tânăr.

- Părinte, părinte, iesi din scorbura asta si hai să stăm de vorbă!

A iesit părintele si îngerul l-a întrebat:

- Ce ai văzut si cum ti s-a părut?

- Doamne, dar aici la fântâna asta numai nedreptăti a făcut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a găsit si cine a fost omorât!

- Părinte, mata ai vrut să stii judecătile lui Dumnezeu. Află că la fântâna asta, numai dreptăti a făcut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tânăr? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alăturea cu cel ce-a găsit banii. Si la acela săracul, într-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier să-i împrumute niste bani. Boierul de mult voia să-i ia grădina lui, că avea o grădină cu pomi roditori, foarte frumoasă, chiar lângă grădina boierului.

Si a venit săracul la el, zicând:

- Cucoane, dă-mi niste bani împrumut să în-grop pe mama si pe sotia, că ti-oi prăsi la vară, ti-oi cosi, voi secera pe lan.

Si boierul si-a zis: "Acum îi momentul, că-i sărac!"

- Dă-mi livada ta!

- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am răsădit si nu pot să ti-o dau!

- Cât să-ti dau pe livadă?

Dar acela a spus asa:

- Să-mi dai 300 de galbeni, că de nevoie o dau, că n-am cu ce face înmormântarea.

Dar boierul, văzându-l pe acela necăjit, că are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.

- Cucoane, Dumnezeu să facă dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Grădina mea face 300 de galbeni de aur.

Si săracul s-a dus plângând acasă, cu 150 de galbeni, pentru că de nevoie a dat grădina. Dar a zis: "Dumnezeu să facă dreptate".

Si acum Dumnezeu a făcut dreptate. I-a găsit tocmai acesta care stătea lângă dânsul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunăvoie si 150 i-a uitat la fântână. Dumnezeu a făcut dreptate la fântână, că el când i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu să facă dreptate cu banii! Nu mi-ai plătit grădina".

Si iată Dumnezeu preadrept i-a întors banii acum la fântână. I-a plătit grădina.

- Bine, la ăsta i-a făcut dreptate. Dar bătrânul care a fost omorât, cu ce era vinovat?

- Ai văzut cum i-a dat cu muchia în cap si l-a omorât? L-a întrebat de bani si bătrânul nu stia nimic. Bătrânul acesta - i-a spus îngerul -, când era tânăr de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui râu. Si un om a vrut să treacă râul acela si, când era la mijlocul râului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Măi, frate, nu mă lăsa, că mor! Mă înec, nu mă lăsa!"

Si el în loc să sară să-l scoată pe acela, a dat un bici în boi si a zis: "Asa îti trebuie, cine te-a băgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleacă cu apa si s-a înecat. Săracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a sărit să-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Si lui Dumnezeu i-a fost milă si a vrut să-i plătească în lumea aceasta, pentru că a avut greseala aceea din tinerete, când nu a vrut să-l scoată pe acela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-a scos din apă atunci, si acum l-a omorât pe el nevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foarte bine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie si la rai în vecii vecilor pe sărac.

- Dar boierul?

- L-ai văzut pe boier cum se bătea cu palma peste cap? Mai încolo l-a mustrat cugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un om si i-a dat calul de pomană, si a întâlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mănăstire să se facă călugăr. Si după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, o să-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mărturiseste si face canon si se mântuieste.

Si tu ai zis că la fântâna asta s-au făcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut trei lucruri drepte si bune. Că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omenească.

N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor.

N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!

N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecătile Domnului sunt adânc mult?

Cum ai îndrăznit tu un om, să stii judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Si tu ai judecat ceva, dar judecătile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, că ele au fost bune foarte! Deci de acum înainte să nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea să zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecătile Tale!

Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a iertat, însă m-a trimis să te înteleptesc să nu mai îndrăznesti să iscodesti judecătile Lui, că judecătile lui Dumnezeu sunt adânc mult si nu le poate sti nimeni, nici îngerii din ceruri.

*

Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem jude-cătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.

Nu cerca cele necercate si nu voi să ajungi cele neajunse! Amin."


Parintele Cleopa


sursa aici


Etichete: 7 comentarii |
CORA

De la Matei, Terra, Carmen, Tudor şi Lory!
Etichete: 10 comentarii |
CORA
Deși Dunărea a fost lângă mine dintotdeauna, iar mie mi-a plăcut să o vizitez periodic, nu am văzut-o niciodată iarna. Ieri, curiozitatea a venit tăvălug peste mine...Oare care este spectacolul Dunării iarna?




Totul împrejur este de un alb imaculat. Vântul bate mai rece decât în oricare alt ungher al orașului. Deasupra mândrei Dunări domnește ceața aburindă. Tăblița care anunță "finele" Olteniței șade singură în plapuma de zăpadă. Nu e gheață la mal. În schimb sunt bucăți de gheață care alunecă înspre aval. Unde se duc? Unde se duc toți fulgii aceștia de zăpadă care curg cernut ...ca-n povești?

Dunărea mi-a părut singură. Și atât de glacială...Deși sunt câteva ambarcațiuni care îi străpung rochia cu fiarele lor reci și necruțatoare, Dunărea e solitară...Are cu totul alt aer decât cel pe care vi-l prezentam aici...

Am reușit cu greu să păstrez pe cameră sunetul Dunării geruite. Mâinile își cereau dreptul la căldura buzunarelor. Am să împărtășesc în curând cu voi cele 30 de secunde...de Dunăre...
CORA
...și a inundat-o cu zăpadă. Și a poleit-o...
...și i-a îmbrăcat copacii în haine pure...
...pe un ger ca acesta, numai sufletele frumoase rezistă:

CORA
De la Ana provocare!
Și, pentru că tot veni vorba de Ana, vă transmit mesajul ei, vcare vine din sufletul frumos pe care îl are:
"a rog din suflet sa ne ajutati! Cum si cat puteti! Trimiteti mesajul mai departe! Va multumesc!

http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/analize-medicale.html

Orice ajutor material din partea dumneavoastră poate aduce speranţă şi încredere acestui copil şi familiei sale greu încercate.

Donaţiile pot fi făcute pe numele:

Spahiu Laura

Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002

Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001

Banca Comercială Română – sucursala Sebastian

http://jurnalulanei.blogspot.com/2010/01/despre-ioana.html

MULTUMESC"
CORA
La început a fost copilăria. Când nu conta numărul firelor de păr ce-mi străpungeau pielea picioarelor sau a subrațelor sau a mâinilor...
Însă, odată cu apariția pubertății, toate acestea au început să conteze, să fie vizibile și supărătoare. Cu atât mai mult cu cât rochița mea superbă (de un amalgam de culori - albastru, verde, mov) îmi descoperea formele trupului care anunțau domnișoara în care urma să mă transform. Spun cu mâna pe inimă că acea rochie a dat startul conștientizării mele ca reprezentantă a sexului frumos. Îmi plăcea să mă privesc în oglindă și să descopăr cum depășesc pe zi ce trecea stadiul de fetiță tunsă castron.
Însă era ceva ce nu îmi plăcea la mine: firele de păr care încă îmi acopereau noul picior de domnișoară. Mă temeam totuși să îi spun mamei de gândurile mele de înfrumusețare. Ar fi gândit cu siguranță că am preocupări neserioase, în loc să lucrez la matematică...
Un personaj - cheie în procesul de primă epilare l-a avut o prietenă foarte bună de-ale mamei mele, care i-a atras atenția că..ar fi cazul să se ocupe un pic de mine :D Apoi, mi-a șoptit că dacă mama nu rezolvă problema, preia chiar dumneai cazul meu.
Pfiuuu, uite ce bine e să ai aliați! În mod evident, mama, cu orgoliul ei de mama a mea, care a vrut să fie alături de mine în fiece prim moment important al vieții mele, de la prima respirație încoace, a preluat responsabilitatea primei epilări.
Cel mai greu a fost să negociem asupra metodei. Citisem eu prin Cool Girl că lama e rea, că lama e cea mai rea. La un salon de cosmetică mă temeam teribil să merg, dată fiindu-mi rezistența scăzută la durere. Așa că am ales...crema depilatoare. Despre care am constatat că are aceleași efecte ca și lama...dar, parcă sună mai frumos. Ușor ușor, le-am înlocuit, realizând ce rapidă și nedurerosă poate fi...lama de ras.
Pe când eram o efervescentă liceană, am primit cadou un aparat electric de epilat, binecunoscutul BRAUN. Durerea primei epilări cu aparatul minune nu poate fi descrisă în cuvinte. Smulgerea fir cu fir, pielea iritată, sunetul asurzitor, toate îmi activau furia față de toți bărbații din lumea asta care trăiesc fără probleme cu tone de blană pe corp, dar pretind femeilor piele fină și mătăsoasă.
Ani la rândul m-am folosit de micuțul Braun, însă l-am înlocuit în situațiile de criză cu vechea mea cunosștință, lama de ras. Revenirea la Micul Smulgător era atât de dureroasă...
De curând, mi-a trecut prin minte că ar fi oportun să testez și ...CEARA. Proastă alegere...La fel de durerosă, cu consecințe tare nefaste pentru mine: zeci de fire de păr crescute sub piele, care îmi dau de cap și în zilele noastre, o iritație de nedescris care îmi amintesc să nu mai reiau experimentul niciodată.
Așadar, metoda cea mai eficientă de epilare de-a lungul întregii istorii a epilării mele a rămas: micuțul aparat Braun.
Și totuși...povestea continuă!

PS: Postarea a luat naștere în urma unui episod de epilare din întreaga mea istorie...
Etichete: 35 comentarii |
CORA
De la Terra:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nici semne de carte nu folosesc, nici nu îndoiesc paginile...cum aș putea să chinuiesc sărmana carte??? Mai folosesc o hârtie oarecare sau vreun bilet de microbuz (dacă se nimerește). Dar, de cele mai multe ori, rețin pagina la care am rămas. De fiecare dată, înainte să închid cartea, mă uit la numpărul paginii!

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Da, am primit o carte cadou, de Crăciun, de la un coleg de la Mediafax: "Fetele rele obtin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic", de Ute Ehrhardt.

3. Citiţi în baie?
Citesc oriunde, deci și în baie.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Nu.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Consider că lumea e din ce în ce mai plină de cărți, dar din ce în ce mai dornică de citit. Deci, consider că există o sumedenie de colecții de cărți ce așteaptă să fie citite.

6. Care este cartea preferată?
Nu am carte preferată. Pentru că nu pot ierarhiza cărțile. Toate îmi sunt dragi, pentru că toate m-au "crescut"

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nu prea am obiceiul să recitesc cărți...

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Probabil că i-aș întreba dedesubturi interesante ale cărților, cum e în "bucătăria lor literară".

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Mai vorbesc din când în când cu prietenele mele Corina și Flory, dar rar...

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
O recomandare, o curiozitate de moment, un titlu bun, un autor pe care l-am mai parcurs.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu îmi place cum sună acel "obligatoriu". Lectura e de plăcere, de sete de cunoaștere.
Mi se pare necesar ca orice om să descopere pentru el însuși o anumită carte. Eu nu pot obliga pe nimeni nimic...

12. Care este locul preferat pentru lectură?
De obicei, în pat.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Depinde de dispoziție.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, mi-a venit tare greu...

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Nah...citesc orice. Dar cred că majoritatea cărților pe care le-am citit au fost împrumutate...de la bibliotecă.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
O carte e O LUME.
Etichete: 12 comentarii |
CORA
Eh, voila ce premiu mandru am primit de la Monica! Multumesc, Monica!!!
Si cum nicio placere nu vine vreodta singura, si premiul este insotit de placerea de a-l oferi. Insa, numai pentru cinci persoane. Iata si regulamentul:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post , care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui

Doar 5?
Mi-e greu să fac o selecție, știți doar că îmi sunteți dragi toți!!!
Haide să meargă premiul la...
1. (încă) domnul profesor Emanuel Tivadar - drept răsplată pentru perioada de ucenicie la catedră și pentru că...îmi place jocul pe care îl jucăm împreună.
2. Ana - pentru că îmi este tare dragă!
3. Ana-Maria - pentru umorul și voia bună pe care o degajă scrierile ei!
4. Monica - pentru credința ei, după care tânjesc și eu!
5. Carmen - pentru că îmi place tare tare cum își trăiește adolescența!!!
CORA
De la ..măcar o dungă mov, am trecut la "flacăra violet", despre care vorbesc politicienii, despre care vorbesc moderatorii și invitații lor, curg tone de cerneală pe ziare despre...flacăra binefăcătoare care l-a adus pe Traian Băsescu pe primul loc în topul preferințelor românilor din țară ți din afara ei. Vorbesc atâția despre flacăra asta, și folosesc atât de incorect formula "flacăra violet", încât începe să îmi crape timpanul.
Oameni buni, să ne înțelegem. Avem de-a face cu flacăra violetă! Violetă, violetă, violetă! Flacăra violetă.
Pentru că, dacă îmi amintesc eu bine, "flacără" are genul feminin (o flacără - două flăcări). Iar "violet" are funcția de atribut pentru "flacără", așadar suntem obligați de normele limbii române să facem acordul pentru feminin, singular. O flacără este violetă, nu violet. Așa cum o culoare e roșie, nu e o culoare roșu. Așa cum o rochie e neagră, nu e o rochie negru.
Dacă aveți dubii cu privire la forma flexibilă a adjectivului, vă puteți documenta aici. Chiar și eu începusem să am dubii și mă întrebam dacă nu cumva o fi invariabil, așa cum e adjectivul "roz".
Așadar, să le spună cineva politicienilor, jurnaliștilor și tuturor gurilor ce cască la nebunia asta...FLACĂRA E VIOLETĂ!!!
Etichete: 39 comentarii |
CORA
Domnilor bloggeri,
Vă rog frumos să mă scuzați că absentez! Am STRESIUNE! (a se citi sesiune) :)
Etichete: 45 comentarii |
CORA
Etichete: 4 comentarii |
CORA

Mihai Eminescu - Epigonii (Recita Vistrian Roman)
Asculta mai multe audio Diverse
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere:
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară,
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale ne'nturnată.
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sunte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles;
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă n'explicată
Şi vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres.

Bolliac cânta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă,
În prezent vrăjeşte umbre dintr-al secolilor plan;
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sperării,
Descifrând eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă -
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău;
Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare
Şi astfel Bolintineanu începu cântecul său.

Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.

Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăveşte din nou, iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.

Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.

Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,
Şi iubind-o fără margini, scrie: "visul de poet".

Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Voi, pierduţi în gânduri sunte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ,
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergéţi.

Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari.
O convenţie e totul; ce-i azi drept mâine-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.

"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri n'existente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate.
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.

Rămâneţi dară cu bine, sunte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâini în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, -
Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.

1870, 15 august
Etichete: 0 comentarii |
CORA

MIHAI EMINESCU către VERONICA MICLE (scrisoare de iubire)
Vezi mai multe video Diverse
Etichete: 6 comentarii |
CORA

MONDIAL - Atat de frageda - Atat de frageda
Asculta mai multe audio Muzica

Atât de fragedă...

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
Etichete: 2 comentarii |
CORA
300. Nu eroi la Termopile, nici numele celebrului film, ci 300 de postări.
Îmi este imposibil să nu vă invit la o petrecere de trandafiri cu ocazia acesei cifre rotunde! Și care aduce și noroc! Așadar, lăsați-vă acoperiți de petale de tradafiri și haideți să sărbătorim împreună!
Etichete: 52 comentarii |
CORA
Două dintre bloggeritele prietene, Ana-Maria si Mariana, au vrut, probabil, să demonstreze contrariul celor spuse de mine în postarea anterioară, şi m-au invadat cu daruri: Flori (recunosc că trandafirii aceştia m-au topit de tot!), o melodie frumoasă (vocea lui Mark Anthony îmi place foarte mult) şi gânduri bune! Les voila!



Pe toate le predau către cititorii fideli ai blogului! Acuma să vă văd care sunteţi!!! :-P
Etichete: 11 comentarii |
CORA
TERRA și ANA-MARIA mă provoacă să răspund la o întrebare, în legătură cu care recunosc că am avut mari bătăi de cap. Acesta este și motivul pentru care scriu răspunsul cu atâta întârziere. Am făcut fel de fel de presupuneri, mi-am amintit de ZOON POLITIKON al lui Aristotel, însă rezultatul la care am ajuns este unul destul de dur, aproape că și pe mine mă dezamăgește.Așadar:

CE ADUCE OAMENII ÎMPREUNĂ?
INTERESUL!

Oamenii se unesc, fac alianțe, leagă prietenii atâta timp cât fiecare are ceva de câștigat. Atunci când interesul cuiva este lezat, orice formă de comuniune umană se disipă.

Exemplele sunt nenumărate. Începând cu vizibilele alianțe politice și strategice și terminând cu amicițiile informale.

Aș vrea totuși să adaug acestei concluzii reci ideea că singura dragoste dezineresată este cea părinte-copil.

Pasez leapșa către oricine ar o idee în legătură cu această chestiune sau, care, poate, dorește să mă contrazică.
CORA
Asta vreau mereu! Insă, de fiecare dată plăcerea de a mă înfrupta din ceva delicios este mai mare decât orice dorință de a slăbi. Trebuie însă să mă opresc într-un fel. Așa că încep cu un ticker - LUAȚI DE VEDEȚI CUM SLĂBESC - pe care îl vedeți în josul paginii și care arată cam așa:
Săndăluţa mea din iarba crudă trebuie să mă ajute într-un fel. Deocamdată, mă ajută simplul fapt că am aşezat-o aici. În curând am să mă apuc de o dietă serioasă. Să vedeţi ce motivată voi fi când am să văd cum merge săndăluţa mea prin iarba fragedă. Ştiu că se va şi opri la un moment dat sau poate chiar va merge un pic înapoi! Dar, trebuie să reuşesc! Măcar ruşinea la care mă gândesc că o voi simţi când ştiu că voi vă uitaţi în josul paginii curioşi să vedeţi...cum o mai duc cu voinţa, mă va face să fiu perseverentă! Puteţi să mă trageţi de urechi când simţiti nevoia! :) Ah! Şi să nu acceptaţi scuze! :)
CORA
Pentru ca iarna florile nu infloresc, Dumnezeu ne-a lasat florile de gheata din ferestre sa ne sensibilizeze inimile!

Friday Flowers este provocarea Anei.
CORA


Din categoria FEMEI vs BĂRBAŢI
- Femeile au abilităţi de comunicare mai bine dezvoltate! (În medie, o femeie poate găsi de două ori mai multe sinonime pentru e expresie cotidiană decât un bărbat)
- Femeile au abilităţi mai bune în ceea ce priveşte percepţia senzorială (au simţurile mai ascuţite!)
- Femeile recunosc şi descifrează mai uşor decât bărbaţii mesajele non-verbale (gestică, mimică)
- Femeilor le este mai uşor să ajungă la un consens.
- Femeile au atenţia distributivă bine dezvoltată, mult mai bine decât majoritatea bărbaţilor
- Atunci când lucrează în echipă, dezvoltă relaţii de colaborare, echitate, nu de competiţie (aşa cum o fac bărbaţii)
- Femeile se transpun cu uşurinţă în papucii celorlalţi! Într-un cuvânt, sunt EMPATICE!
- Femeile încearcă adesea sentimentul MILEI, deci îşi asumă umanitatea, neîncercând să se robotizeze, precum bărbaţii!
- Femeile vorbesc mai uşor despre sentimentele lor!
- Femeile nu se expun riscurilor, sunt prudente şi, de asemenea, pot "mirosi" când e vorba de vreun pericol
- Femeile au o intuiţie de invidiat, care, de multe ori, este mai rapidă decât orice raţionament logic al bărbaţilor
- Femeile sunt mai longevive! E ştiut deja că bărbaţii mor mai repede (o explicaţie ar fi că nu se eliberează de tensiunile emoţionale negative, fiind încă în trend prejudecata conform căreia "băieţii nu plâng niciodată")
- Cel mai important: FEMEILE SUNT PURTĂTOARE DE VIAŢĂ! Fără femei, specia nu ar putea să se perpetueze!
foto de aici
CORA
În seara aceasta am avut o surpriză deosebită, pe care trebuie să o împărtășesc cu voi! În cutiuța nedeschisă a comentariilor, am găsit gândurile unei tize de-a mele, plecată în căutarea semnificației numelui pe care îl purtăm. Pe mister Goagăl a găsit această postare a mea. Iată ce mi-a scris:
"Am decis sa fac un mic research pt ca si eu sunt o " Cora " si intrigata de acelasi stereotip Cora vs Corina, am googalit CORA pentru clarificarea 'dilemei' :)

Mi-a atras atentia blogul tau pt ca nici eu nu mai cunosc nici o Cora si as vrea sa-ti impartasesc si eu povestea numelui meu. Tot mama l-a ales :P acum 22 ani, cand era cu tata la teatru la piesa "Steaua fara nume". Personajul principal descopera o stea careia-i pune numele CORA ( evident, piesa este mult mai romantata dar am rezumat intr-o fraza analogia cu numele 'nostru' - mi se pare asa de ciudat sa ma adresez unei persoane cu acelasi nume :))). Finalul e previzibil: au decis ca este un nume scurt,sonor si special , asa ca mi l-au daruit :D End of story.

P.S.: Multumesc pt informatiile referitoare la etimologie."

Mi se pare atât de minunat ce mi s-a întâmplat! Știam că mai există în Românica noastră numele acesta, dar faptul că una dintre ele mi-a și scris în urma unor dileme și frământări asemănătoare cu ale mele, mi se pare chiar minunat!
Îmi amintesc de o altă întâmplare din umblările mele virtuale pe HI5, când am descoperit o Cora născută în aceeași zi cu mine. Mi s-a zburlit pielea, zău așa. M-am uitat de două ori...să nu fie vorba tot despre mine. :)
Am descoperit o fată foarte frumoasă, pe care însă nu o chema Cora simplu, ci așa o alintau ai ei și prietenii. Ah! Și e fix cu un an mai mică decât mine. I-am lăsat un mesaj pe HI5 și am mai comunicat cu ea de atunci!
Sper ca și nou descoperita mea tiză să mai poposească aici și să mai păstrăm legătura! Îi trimit toate gândurile mele bune care pot izvorî din mintea aceasta de...CORA!
Etichete: 27 comentarii |
CORA
1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce nu ai mai incercat inainte?

M-am dat în Montagne Ruse, am ieșit cu elevii mei în oraș, am fost la concert Vama, am fost în tabără cu alți elevi - pentru prima oară în calitate de profesor, am stat într-o mânăstire, am vizitat Palatul Parlamentului, am urcat în vârful Arcului de Triumf...cred că mai sunt...dar ar fi prea multe de înșirat!

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator?

Nu! Am am puține planuri! În rest, aștept de la Viață cele mai frumoase surprize!

3. A nascut cineva apropiat tie?

Da!!! Două dintre colegele mele de la școală și o bună prietenă chiar înainte de Crăciun!!!


4. A murit cineva apropiat tie?

Da...nu din familie, dar o bună prietenă de-ale mamei mele!


5. Ce tari ai vizitat?

România...de la mare până între munți! Se pune?


6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010?

Voința de a slăbi! Punct.


7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce?

6 decembrie - ziua când poporul român și-a semnat sentința la regres!


8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an?

Greu...poate premiul pe care l-am obținut cu copiii, poate faptul că am trecut pe locurile bugetate la master, poate că...am fost fericită!!!


9. Care a fost cel mai mare esec?

Nu am avut eșecuri. Poate doar momente de dezechilbrare...dar mi-am revenit rapid!


10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase?

Nu, sănătoasă tun! Așa cum îmi doresc și pentru următorii 90 de ani!

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat?

Mașina!


12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat?

Comportament de apreciat...nu cred că pot face astfel de statistici și topuri! Pentru că ar însemna să fac comparații între oameni! Și nu fac! Oricine e liber să se comporte cum vrea!


13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare?

Idem răspuns întrebarea 12...


14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai?

Pe chirie :((


15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa?

Am fost tare bucuroasă când....am aflat de verdictul unui procuror în ceea ce privește o plângere împotriva mea. Aș fi dat orice să văd dezamăgirea celei care ar fi dorit să îmi facă rău.


16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009?

Tizziano Ferro feat Kelly Rowland - Breath Gentle...și anume...

Tiziano Ferro feat. Kelly Rowland - Breath Gentle
Asculta mai multe audio Muzica



17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericită mai puțin fericită?

Identic

* Mai slaba sau mai plinuta?

Anul trecut pe vremea asta avem fix aceeași greutate! Apoi am slăbit, după care am revenit!

* Mai bogata sau mai saraca?

Am salariul mai mare, dar mai ciopârțit de Statul Român!


18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult?

Să ma ocup de mine mai mult, să fi slăbit mai mult, fără să pun la loc ce am dat, să citesc cu mult mai mult, să mă ocup de relația cu Doamne Doamne mai mult!



19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin?

Să mănânc! :))


20. Cum vei petrece Craciunul?

Crăciunul lui 2010? Probabil că așa cum îmi doresc: acasă, cu cele mai dragi persoane!

21. Care a fost cea mai buna carte citita?

Nah! Întrebarea asta se bate cap în cap cu una dintre prejudecățile mele...că nu există cărți bune, cărți rele...Există cărți. Și atât. Din care învăț. Din care îmi hrănesc spiritul. Care îmi adaugă valoare. Poate o carte care a fost aproape de sufletul meu și care am simțit că mi-a adăugat cea mai mare valoare...este "Amintiri, vise reflecții" a lui Jung.

22. Ce ti-ai dorit si ai primit?

Multă afecțiune!


23. Care a fost filmul tau preferat din acest an?

Merg cam pe aceeași teorie pe care am descris-o în cazul cărților. Acum am în minte un singur film, pentru că mă uit zilnic la câteva episoade. Da, e vorba de un serial. THE TUDORS!

24. Ce ai facut de ziua ta?

Am plecat la mare, pentru că de doi ani încoace îmi ofer marea în dar!


25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009?

Potrivit ocaziilor, contextelor. Mereu cel mai îmi place! :)


26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire?

Dumnezeu, evident! Care mi-a așezat echilibrul emoțional.


27. De cine ti-a fost dor?

Dacă mi-a fost dor de cineva, am făcut tot posibilul să îl văd, întâlnesc, ating...


28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o?

Părintele Vasile Gavrilă, "Duhovnicul de la miezul nopții" - poate am să scriu cândva despre această întâlnire.


29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009:

O pot transpune în citatul meu preferat: "Nu te teme de ziua de mâine, Dumnezeu e deja acolo"!

Tema aceasta mi-a fost pasată de Mariana, o predau la Irina, Ana, Ana-Maria, Adizzi, Matei (poate se trezeste si el din amorteala blogosferica in care se afla), Carmen,Terra, Angy, Lory, Monica Olteanu, Monica Daniela, Tasha, Sergiu și Tivadar Emanuel (știu că a mai primit deja...dar eu îl responsabilizez mai mult:p)
Etichete: , , 17 comentarii |
CORA
Irina m-a invitat la o leapșa care face parte din seria WINTER MOOD. Sarcina este să postez niște imagini de iarnă din orașul meu. Eu am două orașe, dar unul singur e de suflet, așa cum mai scriam de el și aici.
Provocarea e mare, pentru că a nins foarte puțin pe aici, iar în câteva zile toată frumusețea de zăpadă era topită. Nici peisajele de |oltenița nu sunt unele de basm. Dar, cum eu nu dau jos din geantă aparatul foto, am reușit să imortalizez un spectacol reușit pe care l-a făcut cerul într-o după-amiază de decembrie, înspre apus:


Pentru oricine are de arătat peisaj de iarnă din orașul lui, această leapsă sta la dispoziție!!!
CORA
De Bobotează știam că are loc minunea Apei Sfinte, apă care odată transformată în aghiasmă prin coborărea Duhului Sfânt, chiar sub ochii noștri, însă nu știam de apele Iordanului, ce se întorc, așa cum zice și Psalmistul: “Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi” (Psalmi 113, 3). Se pare ca întreaga natură a participat la evenimentul de importanță majoră. „Te-au văzut apele, Dumnezeule, şi s-au temut, Iordanul s-a întors înapoi...”, spune o rugăciune care se rostește astăzi. Nu trebuie uitat faptul că sărbătoarea de astăzi se numește și Epifanie sau Teofanie, și anume "arătarea lui Dumnezeu". A fost pentru prima oară când Sfânta Treime a fost vizibilă credincioșilor: Tatăl în ceruri, Fiul pe Pământ și Sfântul Duh în chip de porumbel.
Credincioșii care merg cu ocazia acestei sărbători la apele Iordanului, mărturisesc că, pentru câteva momente, acestea curg înapoi. La vederea acestei minuni, se pare că mulți oameni care nu-s creștini, se botează și trec la dreapta credință.
În anul 2008, apele Iordanului nu s-au întors, pentru prima dată în 2000 de ani. De ce? Citiți aici posibile explicații!
Dar anul acesta...oare apele Iordanului se mai întorc?
CORA

De la domnul profesor Emanuel Tivadar recomandare!
CORA
Astăzi au avut loc discuțiile dintre liderii de sindicat și cei din ministerul educației.
Concluziile îmi provoacă o silă de nedescris! O stare nervoasă și îmi aduce mii de înjurături pe buze...
Reforma statului începe cu distrugerea sistemului educațional, pentru că un popor tâmp este ușor de manevrat...s-a văzut deja cum merge manipularea lor...la alegerile din decembrie...
De voi avea putere, am să iau punct cu punct idioțeniile noului proces de reformă...
CORA

Nu mă pricep la economie nici cât negru sub unghie, dar nu pot să nu am ceva întrebări legate de măsurile geniale luate de noul vechi guvern Pitic.
Intru pe www.mediafax.ro (se știe;) ) și apar știri ce ne anunță ce bine o vom duce noi în 2010. Ia să vedeți ce potrivire:
- crește prețul energiei termice
- scad pensiile
- cresc accizele, taxele și impozitele
- scade numărul salariaților bugetari
- crește prețul cărnii cu 30%
- scad salariile
-crește prețul carburanților (în ultimul an, benzina a crescut cu 40%)
Bun! Eu aș spune că balanța e bine echilibrată, una crește, alta scade...trebuie să fim fericiți, nu?

PS: Dacă stau totuși, să mă gândesc mai bine...dacă nu am cu ce să plătesc energia termică, compania cu pricina nu va avea pierderi? Dacă mă dau afară din sistemul bugetar, nici impozitul pe venit nu mi-l vor mai lua, nici servicii nu mai prestez, în schimb îmi vor plăti șomajul...să îmi explice și mie cineva cum merge...că tot nu înțeleg...
CORA
Am pus punct activității școlare un pic forțat, de Guvernul României, care ne-a obligat să îi trimitem pe elevi acasă cu o săptămână mai devreme, iar noi să stăm acasă neplătiți. A urmat o vacanță - pe care, sincer, o așteptam cu sufletul la gură. În care m-am odihnit, am lenevit, am făcut doar ceea ce mi-a plăcut.
Iar de astăzi o luăm de la capăt. Nici nu știu dacă s-au digerat bine sarmalele, dar nu avem incotro. Pe la TV se tot aude că zilele acelea de concediu neplătit se vor repeta in fiecare lună, ceea ce mă bucură nespus, pentru că și așa am un salariu exagerat de mare și ...chiar mă gândeam...cum să fac eu să ajut și Statul Român?
CORA

E scris în stele! Astrele vorbesc! Lumea caută acum, mai ales acum, la început de an, să afle ce vorbesc astrele despre destinul lor în noul an! Urania are mare succes în perioada aceasta a anului! Alți pasionați de domeniu preiau previziunile ei pe paginile personale...sau să fie vorba de dorința de a-și aduce cât mai mulți vizitatori pe blog?
În fine, ideea e că m-a împins și pe mine curiozitatea să merg pe blogul Uraniei...(dacă o fi al ei) și să îmi citesc destinul din stele. Dar, așa de repede cum am intrat, am și ieșit, căci un pericol de Trojan, despre care cred că mă pândea și pe mine zilele trecute, m-a scos imediat de pe pagină (oare asta era scris în stele?).
În fine, în cele din urmă intru pe un alt blog care a preluat concluziile lecturii Uraniei în stele și m-a apucat groaza...cică sunt în pericol de demență :)) Stau și mă gândesc...dacă toți leii din Universul asta ar avea probleme psihice, vă dați seama ce fel ar arăta lumea?
Nu cred că există destin scris în stele. Cel mult există niște energii ale planetelor care ne influențează. Așadar, sincer, nu prea cred că o voi lua razna în 2010, dar m-ar interesa să știu care sunt perioadele în care pot deschide o afacere, când e momentul propice pentru a
întreprinde ceva. Să știu și eu detalii importante, cum a știut Băse să se îmbrace în mov și în ce zi să programeze Marea Confruntare, astfel încât să iasă învingător.
În rest...totul e CANCAN :)
CORA
La prelungirea unui party de mega importanţă precum Revelionul, care durează trei zile şi trei nopţi, se nasc fel de fel de dispute.
În această seară, de exemplu (care era mai degrabă înspre noapte), am început o lungă şi controversată discuţie asupra culorilor. Două tabere, evident:
Tabăra 1 (din care făceam şi eu parte): culorile primare sunt roşu, galben şi albastru
Tabăra 2: culorile primare sunt roşu, verde şi albastru!!!
Am sărit că arsă! Cum verde? Când este evident că verdele este culoare binară, dat fiind că se formează din galben şi albastru. Parcă şi văd planşa cu care venea profa de educaţie plastică şi ne vorbea despre culori...şi care arăta cam aşa:
Tabăra 2, din care făcea parte un amic ce a urmat un curs de procesare digitală video...ceva de genul..o ţinea una şi bună...verdele e culoare primară!
Nici bine nu ajung acasă, că am şi apelat la monsieur Goagăl, vorba aia...Băsescu ştie ce zice când zice că nu ne mai trebuie şcoală...şi..ce citesc...că şi verdele este culoare primară. Dar, în anumite contexte.
"RGB (red, green, blue) sunt culorile primare folosite in tehnologia de afisare electronica a imaginilor color (ecrane TV, de calculator), dar in tipografie, de exemplu, se foloseste alt set de culori primare pentru compunerea imaginii colorate: cyan (albastru-turcoaz), magenta (un fel de cyclam), galben si negru" (informaţie preluată de aici). Iată cum arată culorile primare în tehnologia digitală:

Concluzia 1: şcoala nu m-a scos chiar aşa tâmpită!
Concluzia 2: totul în viaţă e relativ şi contextual!
Concluzia 3: la un pahar de vorbă la ceas tărziu în noapte, nu toate discuţiile sunt tâmpeşti! Cichiar constructive!
Întrebare: Fiti sinceri, voi care ştiaţi că sunt culorile primare? :)

Foto preluate de aici şi aici.
Etichete: , , 22 comentarii |
CORA
Orice lucru are un sfârșit, așa cum orice sfârșit presupune un nou început. Asta ne învață ciclicitatea naturii. Ieri anii și-au predat ștefeta, iar noi, pământenii, am fost nostalgici ai lui 2009 și primitori ai lui 2010.
Alaltăieri am contabilizat bunele și relele lui 2009. Am adunat, am scăzut, am calculat valoarea adăugată.
Ieri ne-am făcut planuri. Speranțe. Proiecte. Pentru că 2010 este primul an din restul vieții noastre.
Pentru ca Mariana mi-a predat o leapșa care se potrivește în acest context, am să îmi rezolv tema cu această ocazie:
Cum a fost anul 2009?
Anul ce tocmai a trecut nu a adus schimbări majore în viața-mi. A fost un an al consolidărilor: am întărit relația cu mama mea, am maturizat relația pe care o am cu Răzvan, mi-am păstrat prietenii aproape, i-am adus mai aproape pe cei de care mă îndepărtasem, am adăugat unii noi, mi-am întărit rolul de educator pe care îl am la școală, m-am perfecționat pentru cel de-al doilea loc de muncă, am adăugat încă un an de studii, m-am îngrijit de acest blog.
Aș vrea să notez totuși câteva evenimente importante, care mi-au dat un plus de încredere în mine și de spiritualite: premiul pe care l-au câștigat elevii mei cu proiectul care promovează Drepturile Copilului (Salvați Copiii), la care se adaugă minunata experiență din tabăra de la Arbănași, pelerinajul la Mânăstirea Strungari - unde am reinventat o parte importantă a spiritualității mele. Un al moment important, a fost cel care în care mi-am deschis cutia amintirilor care mocneau și am "scuipat" tot răul din mine, am vorbit despre ce m-a rănit, despre oameni care m-au lovit fără milă, pe mine de atunci, adolescenta credulă și încrezătoare în orice om care îmi zâmbea mieros.
Ce aș fi putut face altfel? Aș fi putut să fiu mai echilibrată, să citesc mai mult, să mă rog, să fiu cu mult mai reflectivă, mai răbdătoare și mai organizată! Și, nu în ultimul rând, aș fi putut să slăbesc și să slăbesc, fără să cad pradă Corei celei gurmande și pofticioase.
Cum îmi doresc să fie anul 2010?
Evident, unul demn de numărul pe care îl poartă în coadă. Adică de nota 10! Pentru mine și toți ai mei îmi doresc să fim sănătoși în primul rând! Pentru că apoi, de restul avem noi grijă! Voi avea grijă să fiu mai reflectivă, să mă pun în acord cu mine însămi, să îmi echilibrez emoțiile - să mă folosesc de energia celor pozitive și să mi le asum pe cele negative. Anul acesta vreau să slăbesc vizibil. Și voi face tot ce îmi stă în putere să îmi ating targetul, chiar dacă va fi nevoie de medic sau psiholog pentru asta. Anul acesta vreau (și trebuie) să fiu verticală. Nu îmi doresc neapărat să fiu blândă, bună, darnică. Vreau să am reacția potrivită la momentul cuvenit. E mult de lucru în acest sens, dar am să lupt cu mine însămi pentru asta!
Iată și Wish List-ul pentru anul 2010:
- să fiu sănătaosă tun
- să slăbesc
- să fiu iubită
- să iau dizertația cu notă onorabilă
- să mă definitivez în învățământ cu o notă satisfăcătoare
- să îmi achiziționez laptop-ul mult dorit
- să găsesc toate metodele perin care să fiu chic, extravagantă
- să citesc, să citesc, să citesc...să am timp și energie să citesc
- să vină la mine toate lucrurile bune, toate oportunitățile de dezvoltare, avansare, prosper
- șă, la final, dorința cea mai mare: să fiu înțeleaptă!!!
Etichete: , 23 comentarii |
CORA
www.filme-online-gratis.com Este un site de filme online si seriale online
Pe acest site poti gasi un numar foarte impresionant de filme online gratis subtitrate
Nu mai trebuie sa iti pierzi vremea downloadand filme sau cautand dupa o subtitrare buna pentru un anumit film.
Acum acest site iti ofera posibilitatea vizionarii filmelor simplu, online , prin doar cate click-uri.
De la filme noi la filme bunesi la filme recente
Iti urez vizionare placuta!