Actualul sistem de formare inițială a cadrelor didactice se bazează pe absolvirea unor studii de licență de specialitate (limba și literatura română, matematica, biologie, fizică etc), la care se adaugă obligatoriu pentru cei care doresc o carieră didactică, un modul psihopedagogic. Nu mă pot abține să nu comentez malițios asupra acestui tip de pregătire pedagogică, dat fiind că știu destule cazuri în care modulul era superficial tratat de studenți. De asemenea, motivația lor pentru urmarea acestuia este una destul de scăzută, doar dorința de a acumula cât mai multe credite transferabile fiind cea care îi îndemna să se înscrie la acest modul.

Noul proiect de lege face următoarea propunere:
"Formarea profesională se va face obligatoriu în mai multe etape, ce cuprind studii de licenţă de trei ani într-o specializare ştiinţifică, masterat didactic de doi ani şi stagiu practic de un an". (citat Mediafax)

Întrebarea mea legată de acest subiect este: Ce se va întâmpla cu prezentul modul psihopedagogic?

De asemenea, îmi permit următoarele comentarii:
1. Introducerea masteratului didactic ca formă obligatorie de formare inițială a cadrelor didactice mi se pare binevenit. Formarea psihopedagogică va avea loc în mod temeinic, extins, aplicat. Ideea este preluată din sistemul finlandez, unde înalta calificare a cadrelor didactice este cheia succesului învățământului lor de calitate, care îi propulsează de ceva ani în topul țărilor cu scoruri ridicate la testările PISA.
2. Faptul că, în sfârșit, la catedră vor păși pedagogi, profesori, și nu specialiști, mi se pare un pas înainte. Până în prezent, la catedră ajungeau specialiști. Avem de-a face cu matematicieni, biologi, fizicieni etc. Pregătirea psihopedagogică se consolida odată cu experiența. De acum vom avea parte de profesori de matematică, profesori de biologie, profesori de fizică etc. Din eexperiența proprie știu că un bun pedagog poate preda orice conținut științific. Însă un conținut științific nu poate fi predat de oricine.
3. Anul de stagiu de practică mi se pare binevenit. Fac din nou apel la experiența mea, numai eu știind cum am reușit să supraviețuiesc orbecăirii mele ca profesor debutant. Care totuși, aveam o pregătire pedagogică solidă.
4. Ministerul propune burse masterale echivalente cu un salariu lunar al unui profesor debutant. Ar fi binevenite informații suplimentare legate de modalitatea de acordare a acestor burse: pentru ce categorii de masteranzi va fi acordat, pe ce criterii, pe ce perioadă (an universitar, an școlar).
5. Proiectul de lege propune ca în 10 ani de la intrarea în vigoare, toate cadrele didactice trebuie să absolve acest masterat didactic. Ce se întâmplă, însă, în cazul în care cadrele didactice refuză? Vor avea loc concedieri în masă? Ce se va întâmpla cu cadrele didactice care vor mai avea doar 12 ani de activitatea de la intrarea în vigoare a legii?
6. Singura mea îndoială este legată de motivația absolvenților ciclului I de licență de a urma cursurile masteratului didactic. Mă întreb dacă aceștia vor dori să urmeze aceste cursuri, care vor dura 2 ani, totuși. Și asta ca să pătrundă într-un sistem de salarizare rușinos. Unul dintre riscurile acestei decizii este legat de faptul că este posibil ca absolvenții să nu aleagă masteratul didactic, iar în timp, să apară o nevoie acută de cadre didactice.
În prezent, mulți tineri părăsesc sistemul, tocmai din cauza salariului mic. Mă gândesc, totuși, că această decizie va conduce la o salarizare în conformitate cu supraspecializarea. Însă, nu m-ar mira ca salariile să fie la fel de mici. Oricum, vom scăpa, sper, de stigmatul care devine îngrijorător, care spune că profesorii sunt slab pregătiți.