La începutul anului şcolar, am aplicat la clasa a VII-a, cu care lucrez pentru prima oară, un chestionar. Printre întrebări, "Cum ai vrea să se desfăşoare Ora de Educaţie Civică?" şi "Cum îţi doreşti să fie profesorul de Educaţie civică?". Zilele acestea am citit la Elite despre un chestionar asemănător pe care l-a aplicat la clasa unde este dirigintă. Concluzia, pe scurt, a fost că elevii se simt un pic asaltaţi de multele informaţii pe care le au de asimilat, un pic încurcaţi în faţa limbajului profesorilor, li se pare că scriu prea mult pe caiet. Pe larg, găsiţi la ea pe blog toată povestea.
Dar elevii mei? Elevii mei ce dorinţe/cerinţe/pretenţii au? (tot ceea ce citiţi între paranteze este comentariul meu)
- profesorul să fie bun cu noi, calm, să nu fie nervos (mi se pare îngrijorător că mulţi profesori dau semne de slăbiciune în faţa elevilor!);
- să fie tolerant (se simt elevii în plus în actul educaţional? Simt ei că profesorii nu îi acceptă în integralitatea lor?);
- să ne respecte;
- să nu ne dea teste şi dacă vreun elev deranjează ora, doar pentru el să ia măsuri (în mod evident, acesta este un strigăt împotriva practicii unor profesori de a folosi testul scris pe post de pedeapsă faţă de cei care deranjează activitatea educativă. În mod evident, cei care sunt cuminţei se simt tare nedreptăţiţi - pe ei nu îi recompensează nimeni pentru comportamentul dezirabil);
- să ne predea la fiecare oră (nu ştiu din ce motiv, dar au început să mă uimească asemenea dorinţe...);
- aş dori că profesorul de Civică să fie Cora Moldoveanu (eh, iată unde se află linguşitorii viitorului!!!);
- să ne dea 10 pentru nimic (cât de tare vă uimeşte şi pe voi această dorinţă a elevilor? Când anume meritocraţia a început să pălească, locul fiindu-i luat de acest cult al nemeritului? Nu este pentru prima oară când generaţia de mâine dă semne că nu ar vrea să muncească prea mult pentru a obţine un minim necesar în viaţa asta care nu e atât de binevoitoare!);
- să nu scriem foarte mult (Întrebarea mea ar fi: "de ce mai veniţi la şcoală?")
- să nu îmi facă observaţie dacă mă fardez (şoc!).
Aceştia sunt elevii mei, acestea sunt nevoile la care eu trebuie să răspund sau în întâmpinarea cărora trebuie să vin cu putere de convingere şi de determinare. Mă îngrijorează că elevii înţeleg din ce în ce mai puţin rostul şcolii, al învăţăturii, al educaţiei. Dar, stă în puterea mea de a le deschide măcar cu un milimetru viziunea către beneficiile educaţiei lor!
Dar elevii mei? Elevii mei ce dorinţe/cerinţe/pretenţii au? (tot ceea ce citiţi între paranteze este comentariul meu)
- profesorul să fie bun cu noi, calm, să nu fie nervos (mi se pare îngrijorător că mulţi profesori dau semne de slăbiciune în faţa elevilor!);
- să fie tolerant (se simt elevii în plus în actul educaţional? Simt ei că profesorii nu îi acceptă în integralitatea lor?);
- să ne respecte;
- să nu ne dea teste şi dacă vreun elev deranjează ora, doar pentru el să ia măsuri (în mod evident, acesta este un strigăt împotriva practicii unor profesori de a folosi testul scris pe post de pedeapsă faţă de cei care deranjează activitatea educativă. În mod evident, cei care sunt cuminţei se simt tare nedreptăţiţi - pe ei nu îi recompensează nimeni pentru comportamentul dezirabil);
- să ne predea la fiecare oră (nu ştiu din ce motiv, dar au început să mă uimească asemenea dorinţe...);
- aş dori că profesorul de Civică să fie Cora Moldoveanu (eh, iată unde se află linguşitorii viitorului!!!);
- să ne dea 10 pentru nimic (cât de tare vă uimeşte şi pe voi această dorinţă a elevilor? Când anume meritocraţia a început să pălească, locul fiindu-i luat de acest cult al nemeritului? Nu este pentru prima oară când generaţia de mâine dă semne că nu ar vrea să muncească prea mult pentru a obţine un minim necesar în viaţa asta care nu e atât de binevoitoare!);
- să nu scriem foarte mult (Întrebarea mea ar fi: "de ce mai veniţi la şcoală?")
- să nu îmi facă observaţie dacă mă fardez (şoc!).
Aceştia sunt elevii mei, acestea sunt nevoile la care eu trebuie să răspund sau în întâmpinarea cărora trebuie să vin cu putere de convingere şi de determinare. Mă îngrijorează că elevii înţeleg din ce în ce mai puţin rostul şcolii, al învăţăturii, al educaţiei. Dar, stă în puterea mea de a le deschide măcar cu un milimetru viziunea către beneficiile educaţiei lor!
draguti elevi ai..aia cu fardatul chiar e soc! pai nu inteleg importanta scolii fiindca multi parinti nu isi dau interesul in a-i face interesati de invatat..ei prefera sa le dea pusti ca sa traga dupa animale nevinovate..nu?
Hello friend! I wish you a beautiful Sunday :)
Draga Cora, iti urez multa bafta, e foarte frumos ceea ce faci, dar e si foarte greu, mult mult noroc sa ai
Nevoile elevilor tăi mi se pare în rând cu nevoile societăţii în care trăim. E normal să vrea fardată când însă-şi mama ei merge zilnic la muncă fardată. E normal să vrea să scrie puţin când cei din jurul lor mai scriu rar pe o bucată de hârtie ruptă o listă de cumpărături. Defapt nevoile lor sunt de a fi văzuţi ca nişte maturi nu ca nişte copii. Astea au fost din toate timpurile. Dacă iniţial vroiau să li se vorbească despre sex că asta era tabu şi păreau oameni mari, acum au nevoie de a li se da mână liberă în formarea personalităţii lor.
Cora,care dintre raspunsuri te-a uimit cel mai tare?
Adizzi, daca parintii nu dau importanta scolii, misiunea noastra este cu mult ingreunata! Dar luptam!
Mikelle, my new friend, thank you for passing by!
Cristina, chiar ca am nevoie de bafta! Multumesc frumos!
Hordy, si mama se fardeaza de cand o stiu, dar in clasa a VII-a nu indrazneam sa ma fardez, mai ales la scoala! In ceea ce priveste scrisul, sunt de acord cu tine: in familia unde preocuparile intelectuale sunt minime, copilul isi activeaza cu greu un stil de munca sustinut.
Copiii au nevoie de repere, REPERE!
Elite, raspunsul cu 10 pentru nimic a fost cel care m-a dat pe spate efectiv!
interesant, mai trec pe aici !
Cora,cumva si intr-un anume fel...pe mine nu m-au socat in mod mare raspunsurile...sunt previzibile...:)
Asa cum a comentat si Hordy,preocuparile si raspunsurile elevilor vin din educatia si modelul din familie,la care adaugam modelul societatii umane in care vietuim.
Suntem in viteza,rar mai dam atentie,ca parinti,preocuparilor copiilor...ne mutam gandurile si actiunile spre a asigura ziua de maine,de a fi ok la servici ca sa nu fim dati in strada si astfel sa nu mai putem asigura pruncilor confortul necesar studiilor.Parintii devin,cumva,superficiali fata de institutia invatamantului...e un fel de "lasa ca te descurci tu,daca treci clasa,e bine".Si atunci ei cred ca e firesc sa aiba astfel de dorinte,ca asa socotesc ca e bine...
Dascalii au mult de lucru,e adevarat...in lupta cu mentalitatile parintilor si cu modelarea caracterului copiilor...
Insa as adauga eu,ca m-am izbit de o problema anul trecut,m-as bucura ca unii dascali sa tina cont si de dorintele parintilor...si sa colaboreze cu parintele,nu sa impuna parintelui propria viziune...Mi-ar place sa pot merge sa spun educatorului cam cum as vedea eu o anume educatie pentru copilul meu ,iar educatorul sa imi spuna hai sa vedem ce se poate face si nu ceva de genul,"daca nu sunteti de acord cu ce spun eu,sunteti impotriva mea".
Hai ca am alunecat pe panta personala...
Interesant test si iti doresc din suflet sa resuseti sa faci cu elevii tai tot ce ti-ai propus!Sa ai o saptamana cu realizari!
Cora... da' ce fardare le-aş face... pfuai ' ştii cum arată un burete îmbibat cu cretă, care s-a uscat, nu? Machiezi o şcoală întregă cu el!
Ar trebui reintrodusă milităria care era acum 100 de ani în şcoli. Sau militarizate şcolile, cu foişoare la fiecare colţ - sigur, puşcă cu sare, nu cu muniţie de război. A, şi poliţie călare prin curtea şcolii. Am zis!
cum 10 pt nimic ? :))
Cora: cred ca ai o misiune grea, de tine depinde viitorul unor oameni.
Succes,
Sergiu
Credeam că doar elevii mei nu vor să scrie. Incerc sa fac schema schemleor. Oricum predau muuult mai puţtin decat acum 8 ani cand am intrat pentru prima data in invatamnt. Copiii aceia chiar munceau.
Detinatorului Muzeului Video, ma bucur ca iti place la mine, te mai astept!
Ana-Maria, parintii sunt principalii nostri parteneri in educatia copilului. Daca parintii se dezic de la acest parteneriat...ce pretentii au de la noi?
Cristake, nu are niciun rost...cu militaria nu reusesti decat sa ii indepartezi in ziua de azi pe elevi!
Boogie Man, adica uite asa: Ca si cum tu ai lua 10 la o materie desi nu ai fost la cursui, seminarii, examen!
Sergiu, atat de mine, cat si de parintii copiilor - ca sa raman in paradigma parteneriatului!
Doar tie: copiii se schimba, stilul lor de invatare se schimba, iar noua nu ne ramane decat sa ne adaptam!
Copiii astia... :))
Hai sa-ti zic ce m-a socat pe mine vineri: aveam ora la clasa a 2-a (ca fapt divers - nu-mi plac aia mici :D - cred ca pentru ca-s prea cuminti :D) si o eleva noua (bine, noua ptr. mine ptr. ca nu mai fusese la ora mea...) ...imi dau seama ca nu stie sa citeasca...nici sa scrie ...dar deloc. In pauza o intreb pe invatatoare cum de e posibil asa ceva... si-mi zice ca face parte dintr-o familie numeroasa si alea alea ... m-am intrebat: asta-i o scuza....
bine ... poate exagerez si eu .... poate ca fata nici nu prea umbla la scoala ... ca de ar face-o ar trebui sa stie sa citeasca ...cat de cat... (la inceput nu-mi dadeam seama de ce nu intelege - pana am intrebat-o daca stie sa citeasca ...; mi-era si mila de ea - asa-s de inocenti ...).
Insa ma incanta aia care au mintea deschisa ... sunt cei mai tari si ii remarci inca din primele ore!
Numai bine!
P.S.: Eu am in plan un test interesant ptr. ei ptr. final de semestru - ma refer la un test nu legat de materie.
Din ce vad eu aici pe la comentarii sunt clar doua tabere, una a profesorilor si alta a elevilor. Mie mi se pare foarte trist ca profesorii din Ro trebuie totdeauna sa demonstreze elevilor (si lor insile putin) ca seful e unul singur si ca trebuie respectat "no matter what". Stima si respectul se castiga, si asta fara a umili elevii, fara a le cere imposibilul/sau chiar a le cere ceva cu atitudine de zapciu.
Mie mi s-au parut simpatice raspunsurile si destul de sincere si ar trebui sa le luati mai tare in serios daca vreti ceva rezultate de la niste copii.
Intrebarea mea este cat timp petrec copiii la scoala si cat timp petrec cu parintii lor? (si cand zic cu parintii lor, ma refer la prezenta fizica a unui parinte, nu cat sta copilul acasa singur).. Dupa ce raspundem la aceasta intrebare sa ne gandim daca dupa 8 ore de munca, un parinte mai are timp sa verifice si sa indrepte temele copilului.
Si apropo de asta, educatia morala e targetul in educatia unui copil, nu informatia, in cantitate multa si bagata cu forta..