CORA
Aproape că reușisem să plecăm în timp util la petrecerea dintre ani. Reușisem să împachetăm copilul, să luam toate cele necesare pentru party, ce să mai, totul părea a fi bine! Pe scări, îmi amintesc să îl întreb pe Răzvan dacă mi-a luat rochia în pachet, bineînțeles că nu o luase! Mă fericesc pentru intuiția de a fi întrebat. Se întoarce omul să îmi recupereze rochia, numai că...șoc...ușa nu a mai vrut să se deschidă! După sute de încercări, după mii de rugăciuni...nu și nu! Rochia mea a rămas sechestrată în spatele unei uși care s-a gândit să se blocheze exact în noaptea de Revelion.
Bineînțeles, a doua zi, am luat decizia de a forța un pic deschiderea mult dorită, mai cu frumosul, mai cu un picior ... După câteva bruscări, am eliberat intrarea!
Poate că dacă aș fi avut timp să scriu despre anul 2016 înainte de această întâmplare, aș fi povestit despre pierderi și câștiguri, despre fericiri și tristeți, despre dileme și neliniști, despre victorii și înfrângeri! Dar uite că, acum, pot încununa gândurile mele scrise cu o semnificație a întâmplării ce mi-a fost dată să o trăiesc!
Nu-s superstițioasă, dar îmi place să îmi traduc lumea în simboluri.
  • Astfel, anul 2016 - cu tot ce a însemnat el, a rămas blocat după ușa care, efectiv, nu a dorit să se mai deschidă.
  • Pentru a putea ajunge la ceea ce îmi doresc, este nevoie de timp, de răbdare, de niște decizii pe care să nu le iau pripit. 
  • Uneori, trebuie să intervin mai brusc asupra lucrurilor, pentru ca acestea să se întâmple. Însă numai după ce am rumegat bine și aceasta este cea mai bună soluție găsită!
  • Anul 2017 a început exploziv, cu un om puternic alături de mine, care mă ajută să ajung la ceea ce îmi este necesar, la ceea ce îmi doresc!
Ce a însemnat, totuși, 2016 pentru mine?
  • Am traversat una dintre cele mai frumoase perioade alături de copilul meu. L-am văzut, efectiv, crescând, dezvoltându-se de la o zi la alta, achiziționând rapid o sumedenie de abilități. M-a uimit cu modul ei de a digera lumea aceasta mare și nebunească. Iubesc efectiv modul în care Isidora alege să își rezolve anumite probleme. Este inteligentă, este curioasă, este magnific de sociabilă, se joacă frumos, este expresivă, vorbește muuult și te cucerește, efectiv!
  • Am revenit, în martie, la locul meu de muncă, ceea ce m-a bulversat și mă bulversează încă. Îmi este greu, teribil de greu, dar voi reuși să mă adaptez! Trebuie!
  • Am botezat doi copii frumoși - pe Matei și Teodora!
  • Mi-am dus la sfârșit cu bine anul II de facultate.
  • Am avut revelații multe cu privire la oameni și evenimente. Am trăit o serie de renunțări, mi-am rezolvat unele frustrări, am căpătat altele noi. Renunțările m-au durut. Însă ar fi fost cea mai mare slăbiciune a mea să NU renunț. Am învățat că, uneori, trebuie să ai sânge rece atunci când faci niște alegeri - sângele rece trebuie să îl ai chiar față de tine, să nu ai nici cea mai mică urmă de milă pentru ceea ce urmează să trăiești. La capătul capătului, te așteaptă o eliberare de boleșnița în care te-ai complăcut până atunci. Și asta merită toate frământările. Cred că este ceea ce se numește a tăia răul din rădăcină! Iar atunci când desțelenești ceva din viața ta, doare, căci trebuie uneori să tai cu barda! Dar apoi...se face lumină! Lumină în locul putregaiului! 
  • Am fost curajoasă! Am învățat să mă apreciez mai mult, să pun mai mult preț pe ceea ce simt eu, să nu mai fiu „plezirista” de serviciu, să fac orice pentru a face pe placul altora.
  • Am reconfigurat trasee. Iar pentru asta sunt tare mândră! Acolo unde am dat de blocaje, am găsit cărări paralele. Acolo unde am realizat că targetul nu îmi este benefic, am privit în altă zare. Asta trebuie să fac în continuare și anul acesta!  

Pentru 2017 am proiecte mari, proiecte de reconfigurare majoră a vieții profesionale, mai ales! Doamne ajută-mă!