În puținele drumeții pe cărările patriei, am simțit că sunt mândră că sunt aparținătoare a minunatelor locuri, peisaje, încărcături istorice, povești patriotice, înaintași, istorie. Iubesc România, am ales, pentru moment, să îmi duc umilul destin pe meleaguri române, practic o meserie pentru viitorii cetățeni ai statului, meserie cotată cu fix doi bani...meserie pe care o iubesc și de care sunt convinsă că mi se potrivește. Imnul național mă cutremură, Sala Marii Unirii de la Alba Iulia m-a răvășit, iar la Sarmisegetuza am simțit cum mă trag rădăcinile de picioare.
Și totuși...
De-a lungul timpului, am tot scris despre rușinea pe care o resimt atunci când vine Ziua Națională, neînțelegând de unde iese atâta patriotism din români când vine vorba de parade...Unde dispare el de mâine încolo când plecăm capul-ghiocel la toate atrocitățile la care ne supun ai noștri conducatori aleși?
****************
Zice lumea LA MULȚI ANI! La mulți ani? Adică acuma ne e bine și tot așa să ne fie mulți ani de acum încolo? Bine, aveți și voi dreptatea voastră, căci urmând algoritmul ultimilor ani, nouă ne-a mers din rău în mai rău...așa că ar fi un lux să rămânem la stadiul actual, fără să ne afundăm și mai tare!
****************
Azi am văzut la teve sau prin fotografii pe feisbuc cum stau ai noștri conducători aleși cu piepturile înainte, mândri de faptele lor mărețe, care ne duc pe culmile cele mai înalte. Ale disperării. Și cum priveam eu așa la ei, cu oarece licăriri de patriotism - care au trecut destul de repede la vederea lor, m-a izbit un danf de prostie și ipocrizie venind dinspre ei, atacându-mă prin sticla prin care priveam. Aliniați frumos, ca la paradă, deh, nu puteam să îmi dau seama care e mai prost decât altul, care e mai rău, mai ipocrit, mai fetid...Zadarnică încercare, înspăimântătoare perspectivă: acum doi ani, de pildă, nu îmi imaginam că poate fi mai rău. Iar azi trăiesc pe pielea mea „mai răul”.
***************
Mă gândeam la Armata Română ... o fi și la ei ipocrizie când își umflă piepturile...sau trăiesc pe bune pentru binele țării? Oricum ar fi fost, eu nu mi-aș da viața pentru țară. Căci alții oricum o vând pe doi lei...sau 0.5 euro :). Însă aș face altceva. Cu o mitralieră. Asta m-ar face cu adevărat să simt că am făcut un bine țării.Însă nu aș fi considerată eroină națională, ci o criminală în serie.
***************
Mă întreb...dacă toată afacerea Marii Uniri ar fi fost lasată pe mâna românilor, și nu a Regelui Străin (care, fie vorba între noi, și-a asumat un ideal care nici măcar nu știu dacă era al nostru)...ce s-ar fi ales de minunata unire de care zicem azi că suntem așa mândri? Eu pot face prinsoare că Românica nu ar fi devenit stat totalitar. Aveau ai noștri grijă să o vândă în cele patru zări încă de atunci. Dar, nu e bai, nu e timpul trecut!!!
***************
Și totuși...
De-a lungul timpului, am tot scris despre rușinea pe care o resimt atunci când vine Ziua Națională, neînțelegând de unde iese atâta patriotism din români când vine vorba de parade...Unde dispare el de mâine încolo când plecăm capul-ghiocel la toate atrocitățile la care ne supun ai noștri conducatori aleși?
****************
Zice lumea LA MULȚI ANI! La mulți ani? Adică acuma ne e bine și tot așa să ne fie mulți ani de acum încolo? Bine, aveți și voi dreptatea voastră, căci urmând algoritmul ultimilor ani, nouă ne-a mers din rău în mai rău...așa că ar fi un lux să rămânem la stadiul actual, fără să ne afundăm și mai tare!
****************
Azi am văzut la teve sau prin fotografii pe feisbuc cum stau ai noștri conducători aleși cu piepturile înainte, mândri de faptele lor mărețe, care ne duc pe culmile cele mai înalte. Ale disperării. Și cum priveam eu așa la ei, cu oarece licăriri de patriotism - care au trecut destul de repede la vederea lor, m-a izbit un danf de prostie și ipocrizie venind dinspre ei, atacându-mă prin sticla prin care priveam. Aliniați frumos, ca la paradă, deh, nu puteam să îmi dau seama care e mai prost decât altul, care e mai rău, mai ipocrit, mai fetid...Zadarnică încercare, înspăimântătoare perspectivă: acum doi ani, de pildă, nu îmi imaginam că poate fi mai rău. Iar azi trăiesc pe pielea mea „mai răul”.
***************
Mă gândeam la Armata Română ... o fi și la ei ipocrizie când își umflă piepturile...sau trăiesc pe bune pentru binele țării? Oricum ar fi fost, eu nu mi-aș da viața pentru țară. Căci alții oricum o vând pe doi lei...sau 0.5 euro :). Însă aș face altceva. Cu o mitralieră. Asta m-ar face cu adevărat să simt că am făcut un bine țării.Însă nu aș fi considerată eroină națională, ci o criminală în serie.
***************
Mă întreb...dacă toată afacerea Marii Uniri ar fi fost lasată pe mâna românilor, și nu a Regelui Străin (care, fie vorba între noi, și-a asumat un ideal care nici măcar nu știu dacă era al nostru)...ce s-ar fi ales de minunata unire de care zicem azi că suntem așa mândri? Eu pot face prinsoare că Românica nu ar fi devenit stat totalitar. Aveau ai noștri grijă să o vândă în cele patru zări încă de atunci. Dar, nu e bai, nu e timpul trecut!!!
***************
