De-a lungul vremurilor, oamenii au tot fost împărţiţi în categorii, etichetaţi, ba în oameni inteligenţi sau proşti,introverţi sau extraverţi, frumoşi sau urâţi şi aşa mai departe. În ultima vreme, m-am tot gândit la oameni. Şi la ceea ce oamenii pot reprezenta în viaţa mea. M-am gândit la cei care mă iubesc, la cei care nu mă iubesc, la care care mă iubesc, dar nu o spun, la cei care nu mă iubesc, dar spun că o fac. La oamenii care m-au strâns de mână şi nu mi-au mai dat drumul niciodată, la cei care m-au prins de mână doar atunci când aveau cea mai mare nevoie de ea şi apoi au aruncat-o, la cei care nu au avut niciodată curajul să mă prindă de nici măcar un deget.
În viaţa mea, oamenii sunt de trei categorii: oameni-licurici, oameni-toxină şi oameni-paraleli.
Oamenii-paraleli sunt cei care apar în viaţa mea, interacţionăm, facem lucruri împreună, dar emoţional, rămânem paraleli. Efectiv, nu ne spunem nimic unul altuia.
Oamenii-toxină sunt oamenii care îmi fac rău. Intenţionat sau nu, din răutate sau nu. Aceşti sunt de două categorii: ori mi-au fost prieteni foarte buni şi prin împrejurări mârşave au ajuns să mă rănească. Ori oameni cu care nu am rezonat niciodată altfel decât negativ şi care reuşesc să dea un aer toxic vieţii mele. Oamenii-toxină sunt oamenii care îmi deraiază calea existenţei mele, sunt cei care mă trag înapoi, sunt cei care mă otrăvesc prin influenţa lor, sunt cei care mă dezechilibrează.
Oamenii-licurici!!! Ei, bine, că să fii un licurici în viaţa mea nu e necesar să îmii fii prieten apropiat, deşi toţi prietenii mei sunt licurici. A fi un om-licurici înseamnă să radiezi echilibru şi lumină de acolo, din locul tău, bine închiriat în sufletul meu. Omul-licurici îmi aduce, chiar şi involuntar, în zâmbet larg pe chip şi îmi aşează acolo cel mai natural machiaj din câte pot exista. Omul licurici poate fi un individ în RATB,poate fi un copil în parc, poate fi prietena care e alături de mine orice ar fi să se întâmple cu mine!!!
Ei, tu, cititorule, care probabil eşti trecător prin viaţa mea, te invit să îţi faci o autoevaluare. Tu ce om eşti în viaţa mea? Şi ce ai de gând să faci în privinţa asta?
probabil paralel, dar pe de alta parte, asa sunt de obicei :))
Foarte buna postarea. Eu sincer cred ca ma incadrez la oameni-paraleli. Astept ca tu sa imi spui in ce categorie ma incadrez. :)
De omul-mama ai auzit? Nu ma pot incadra in niciuna dintre cele trei categorii descrise de tine, asa ca mi-am creat o categorie proprie din care numai eu sa fac parte.
Ah! Am uitat!In legatura cu oamenii-toxina, inevitabil toti avem parte de ei. Parerea mea este ca cei despre care spui ca ti-au fost prieteni, e clar ca nu prea ti-au fost. Poate ca prietenia venea doar din partea ta, iar ei simulau urmarind anumite interese. Un prieten adevarat nu te raneste niciodata, si chiar daca involuntar se intampla asta,face orice ca lucrurile sa revina la normal.
Si tot despre oamenii-toxina as mai spune ca ar fi ideal sa le simtim toxicitatea inca din start, insa in practica... nu e chiar asa... Dar cand toxicitatea da pe rascoale, ia frumos o matura si targe-i pe respectivii pe faras, apoi arunca-i la tomberon cu faras cu tot si nu uita sa pui si capacul. Ca acolo le este locul oamenilor-toxina. Si dupa toata operatiunea asta, purificata fiind, nici sa nu iti mai amintesti ca au facut vreodata parte din existenta ta. acesta este sfatul care vine de la omul-mama.
obiectii?
apropourile au partea lor de toxicitate, ceea ce denota ca esti o persoana lasa,fara coloana vertebrala ,daca ai ceva de adresat unei persoane, o poti face in mod direct.obiectii?
Anonimule, oare in care parte este paralel cu mine? Pe stanga sau pe dreapta? Sus sau jos?
Licurici, zburatorule, pentru ca esti mereu aici! Mersi pentru asta!
Omul-mama e om-licurici!
Anonim2, daca ma intrebi, permit obiectii! :D
Anonimatul are partea lui de toxicitate! Si lasitate! Faci ceva in privinta asta?
cred ca nu ai categorie pentru mine :))
Paralel cu siguranta. Ma bucura faptul ca macar sunt in acelasi plan cu tine ca sa ma poti contamina cu optimism din cand in cand.
Clasificarea cred ca ar trebui sa o realizezi singura si nu sa ne lasi sa ne exprimam subiectivismul. Daca ai realizat ca oamenii care vin, trec, raman in viata ta se incadreaza intr-o anumita categorie eticheteaza-i ca intr-un insectar. Numai sa tii cont ca oamenii pot uimi prin comportamentul lor, pentru simplu fapt ca sunt oameni si indiferent de categoria in care sunt incadrati au posibilitatea sa evolueze la o categorie superioara sau sa se piarda in randul toxinelor.
Trebuie sa cugetam la posibilitatea unei toxine de a ne ajuta in mod real si sincer intr-un anume moment al vietii; la posibilitatea ca licuriciul sa devina putregai; sa avem grija la sentimentele paralele care pot fi puternice desi nu se intalnesc decat atunci cand si noi dorim o schimbare de directie.
Pentru a raspunde provocarii tale pot spune ca in relatia cu tine am fost intotdeauna OM : adica in cadrul relatiilor noastre se regasesc toate cele trei tipuri descrise de tine si dupa umila mea parere si multe alte tipuri.
Sunt convins ca si in realtia ta cu oricare dintre prietenii, amicii, cunostintele, rudele, s.a.m.d. ai putea sa recunosti in fiecare in anumite momente unul dintre oamenii -paralel, toxina, licurici.
Important este in ce categorie credem ca ne aflam noi in raport cu ceilalti; cat de mult suntem dispusi sa acceptam si cat nu. Si atunci categorisirea va deveni subiectiva, atat din partea ta cat si din partea noastra, a OAMENILOR dintr-o anumita categorie.
Cu drag,
UN OM.
Fiecare are parte in viata sa de toate categoriile de oameni: de la oamnii paraleli pana la oamenii-mama sau oamenii-tata. Eu cred ca exista doar doua categorii de oameni: buni si mai putin buni. Raul unui om si faptele rele pe care el le face la adresa celor din jurul sau(parinti, frati, prieteni, apropiati) sunt influentate de mai multi factori: interni sau externi. Hai sa le numim ispite! Poate ca suna teologic, dar raul nu este de sine statator, ci reprezinta un moment de slabiciune in viata omului. Insa nu este cu nimic scuzabil atunci cand gresim fata de cineva, indiferent de cauza pentru care o facem. Gresim si gata! Cu totii am avut, avem si vom avea parte de toate categoriile de oameni. Insa unii, din mandrie, nu pot ierta sau uita. De acici pleaca practic orice rau din lume. In momentul in care vom avea capacitatea sa ne depasim autosuficienta (daca imi este permisa exprimarea), atunci vom fi cu totii oameni buni care gresim din slabiciune, dar iertam pentru ca suntem OAMENI! Razvan Aprozeanu
nu incurca anonimii. primul comentariu eu l-am pus, ca-s paralel, dar nu am mai postat nimic altceva.
Buna
Am adaugat si eu linkul (sa fiu sincer nu il vad pe cel adaugat de tine insa poate nu am fost eu atent)