Pic ca musca-n laptele rochiei mele de mireasă cu un subiect la zi, care a născut, totuşi, nişte impresii pe care le consider numai bune de notat pe filele blogului.
Ştire abordată pe majoritatea blogurilor, publicatăpe pagini de ziar, comentată la teve, discursul regelui Mihai in Parlamentul României, nu mă lasă indiferentă, deşi evenimentele cu iz politic mă lasă rece în ultima vreme. Însă evenimentul de ieri m-a mişcat prin pata de culoare contrastantă adusă în tabloul maroniu al politcii româneşti.
Obişnuită cu păpuşi gonflabile, cu gogoşi ieftine, cu minţi înguste, cu lipsă de omenie, nu nesimţire din plin, m'am ţinut departe de viaţa politică românească.
Deşi evenimentul de ieri mi-a părut iniţial ca un simplu pion mutat de PNL pe scena electorală, ca un pumnal înfipt în simpatizanţii preşedintelui Băsescu, anti-regalist declarat, nu pot să nu notez că am rămas, totuşi, impresionată în mod plăcut de gestul capetelor luminate care au gândit organizarea Zilei Omagiale.
Dincolo de orice pretext sau motiv, discursul regelui este un eveniment istoric, pe care este posibil să îl înveţe nepoţii mei pe la orele de istorie.
De ce consider că este o pată de culoare adusă în politicul românesc?
Pentru că, ascultând discursul regelui, am rămas surprinsă de calitatea mesajului, de justeţea înţelesului, de simplitatea cuvântului.
Pentru că, urmărind spectacolul de la Opera Română, am respirat puţină cultură la teve, am simţit bucuria unui eveniment înalt calitativ.
Pentru că am urmărit ţinute elegante, gesturi regale-simple, bijuterii fascinant de mici, dar preţioase, zâmbete discrete, atitudine demnă, am urmărit BUN SIMŢ! Şi eleganţă şi bun gust şi simplitate.
Obişnuită cu abuzuri la toate nivelurile, am apreciat rafinamentul.
Obişnuită cu vorbe goale, mi-a plăcut cuvântul simplu, dar plin de sens.
Obişnuită cu opulenţa, m-a surprins discreţia.
Obişnuită cu măgăriile, m-a şocat normalitatea.
Parcă îmi vine să zic că politica nu e pentru omul de rând, astfel încât participarea oricui la procesul de conducere a societăţii nu face decât să tragă în jos, înspre medie sau mai jos, calitatea celor pe care îi alegem să ne reprezinte. Parcă îmi vine să cred că democraţia nu este sistemul politic perfect, însă ştiu că nici monarhia nu ar fi. Atunci, care e?
PS. De notat că nu pot ierta că regele ne ia Peleşul!
Ştire abordată pe majoritatea blogurilor, publicatăpe pagini de ziar, comentată la teve, discursul regelui Mihai in Parlamentul României, nu mă lasă indiferentă, deşi evenimentele cu iz politic mă lasă rece în ultima vreme. Însă evenimentul de ieri m-a mişcat prin pata de culoare contrastantă adusă în tabloul maroniu al politcii româneşti.
Obişnuită cu păpuşi gonflabile, cu gogoşi ieftine, cu minţi înguste, cu lipsă de omenie, nu nesimţire din plin, m'am ţinut departe de viaţa politică românească.
Deşi evenimentul de ieri mi-a părut iniţial ca un simplu pion mutat de PNL pe scena electorală, ca un pumnal înfipt în simpatizanţii preşedintelui Băsescu, anti-regalist declarat, nu pot să nu notez că am rămas, totuşi, impresionată în mod plăcut de gestul capetelor luminate care au gândit organizarea Zilei Omagiale.
Dincolo de orice pretext sau motiv, discursul regelui este un eveniment istoric, pe care este posibil să îl înveţe nepoţii mei pe la orele de istorie.
De ce consider că este o pată de culoare adusă în politicul românesc?
Pentru că, ascultând discursul regelui, am rămas surprinsă de calitatea mesajului, de justeţea înţelesului, de simplitatea cuvântului.
Pentru că, urmărind spectacolul de la Opera Română, am respirat puţină cultură la teve, am simţit bucuria unui eveniment înalt calitativ.
Pentru că am urmărit ţinute elegante, gesturi regale-simple, bijuterii fascinant de mici, dar preţioase, zâmbete discrete, atitudine demnă, am urmărit BUN SIMŢ! Şi eleganţă şi bun gust şi simplitate.
Obişnuită cu abuzuri la toate nivelurile, am apreciat rafinamentul.
Obişnuită cu vorbe goale, mi-a plăcut cuvântul simplu, dar plin de sens.
Obişnuită cu opulenţa, m-a surprins discreţia.
Obişnuită cu măgăriile, m-a şocat normalitatea.
Parcă îmi vine să zic că politica nu e pentru omul de rând, astfel încât participarea oricui la procesul de conducere a societăţii nu face decât să tragă în jos, înspre medie sau mai jos, calitatea celor pe care îi alegem să ne reprezinte. Parcă îmi vine să cred că democraţia nu este sistemul politic perfect, însă ştiu că nici monarhia nu ar fi. Atunci, care e?
PS. De notat că nu pot ierta că regele ne ia Peleşul!
Excelent surprins contrastul, Cora!
PS: offtopic - cand prinzi un moment mai liber, daca vrei, te rog sa modifici denumirea si link-ul catre blogul meu (am plecat pe wordpress). Multumiri anticipate!
Culmea!!!! Amandoua ipostazele sugereaza opulenta, una de bun gust, alta de mare prost gust. La prima e mai greu de ajuns. Accesul la educatie se face pe bani si.......nu toti ii avem. Iar cine ii are, alege de multe ori a doua ipostaza.Paradox,nu?
Stii ca eu reliefez intotdeauna veridicitatea zicalei conform careia porcului , oricat de mult te-ai stradui sa-i faci adapost de aur si diamant, el tot in mocirla se duce. Asa ca pana la urma, sa alegem simplitatea de bun simt izvorata din principiile sanatoase ale poporului nostru, pe care nu il reprezinta a doua ipotaza. Nu stiu de ce, dar si prima mi se pare straina de Romania si de romani. Oricum...eu nu as alege niciuna dintre ele.
Bunica mea este o patrioata desavarsita si avea cu 10 ani mai putin decat Regele Mihai, cand acesta a dat Basarabia, motiv pentru care ne-a prezentat noua, nepotilor, o imagine nu prea frumoasa a acestuia.
Respect prezenta acestui personaj , recunosc ca avem de invatat din comportamentul impus de o educatie desavarsita, dar intoarcerea la monarhie ar fi un mare pas inapoi-parerea mea:)
Base rules! Sunt fanul sau no.1! Asta e normalitatea!
Mi s-a parut deplasata remarca unei femei din multime, care a spus ca i-a crescut colesterolul cand l-a vazut pe Adrian Nastase cu sotia, participanti la spectacol. Nici chiar asa...
ciao Cora! vrei sa faci un schimb de link cu blogul meu ? http://tavicu.com/