Trecurseră aproape doi ani de când devenisem familia Aprozeanu, iar pântecul meu se încăpățâna să nu primească un mic locatar înlăutrul lui. Decisesem împreună cu Răzvan să nu ne panicăm, știind că stresul e...infertil. Și totuși, simțeam nevoia unui fruct al nostru, așteptând lună de lună miracolul! Dar miracolul nu putea să apară din pricina unei mici infecții pe care am descoperit-o la controlul medical ce mi s-a părut, în cele din urmă, iminent. Cea care m-a luat de-o aripă și m-a dus la medic a fost Claudia, fina mea, căreia Isidora ar trebui să îi mulțumească pentru momentul în care a venit pe lume! După câteva aventuri cu oamenii spitalelor, am urmat un tratament, care să rezolve prima dintre problemele care m-ar fi putut împiedica să aduc trupului meu un co-locatar. Ar fi urmat dozări hormonale sau, într-un final, complicata HISTEROSALPINGOGRAFIE (uluitoare intervenție, la fel ca numele ei). Eram hotărâtă să înfrunt orice scârboșenie de analize și investigații, numai să fac loc COPILULUI MEU! Numai că Dumnezeu m-a ajutat și m-a trecut de alte probe de foc! La finalul unei singure săptămâni de tratament, aveam să plămădim una dintre cele mai frumoase făpturi din viața noastră! Însă, nu știam încă de existența ei, nici nu îmi imaginam că în templul meu o ființă se lupta să trăiască, să se dezvolte, să devină OMUL CEL MAI IMPORTANT! Mi se pare miraculos cum, fără știrea mea, fără ca eu să mă străduiesc în vreun fel, corpul meu lucra la cea mai complexă arhitectură umană, pentru construcția căreia nu a fost nevoie decât de o iubire frumoasă și o dorință imensă de desăvârșire!

OSHO spunea că făpturile minunate nu iau naștere decât în urma unei apropieri conștiente, încărcată pozitiv emoțional, între doi oameni care trăiesc la o intensitate aproape nebunească momentul în care are loc MINUNEA! la polul opus, oamenii terni iau naștere în urma unei împreunări fără trăiri prea intense, părinții nefăcând nimic altceva decât un alt lucru banal într-o zi ca oricare alta, fără să conștientizeze prea mult importanța momentului! Isidora este, pe cale de consecință. o făptură minunată! :)

Avea să fie, așadar, momentul unei aventuri miraculoase, încărcată cu emoții fel de fel! Nu aveam cum se le intuiesc, nu aveam cum să mă feresc de întâmplările urâte prin care mi-a fost dat să trec, nu am putut să scriu nimic despre ele, paralizate fiindu-mi ideile de gânduri negre, gânduri induse de medici cărora le-am pus în mâini viața copilului meu și care au terminat prin a-mi terfeli, efectiv, entuziasmul și optimismul! Dar, despre aventurile cu medici, în altă postare!

Concluzionând, Dumnezeu m-a purtat în brațele Lui viguroase, mi-a ocrotit speranțele și mi-a adus la piept cea mai gingașă făptură din câte pot exista în Univers! :) Tot El m-a traversat lungul fluviu de temeri, de momente dificile, de stres, de frici! MULȚUMESC!