CORA
Ati auzit vreodata live vreun candidat? Ati fost vreodata la o auto-reclama, cum isi indeamna el poporul sa il aleaga?

Eh, am, fost eu! Intr-o comunitate mica, cu oameni simpli, a venit el, marele mahar, sa isi faca publicitate. Eu nu stiu de unde atata stima de sine si incredere in propria persoana, nu stiu de unde atata lipsa crasa de modestie. Nu stiu de unde atata patetism si atata vorbarie de bine despre propria persoana.

Pentru o clipita, m-am intrebat daca as putea sa fac asta ever in viata mea. Daca as putea sa dau pe rascoale de mine, atat de mult incat sa nu ma mai sufar eu pe mine, asa. Vai, mie, si eu care ziceam ca sunt perfect constienta de valoarea mea!? Nu, asemenea reclama personala nu as putea in vecii vecilor sa imi fac. De ce? Pentru ca am o limita. A bunului simt. Si tare mi-as dori sa o fi aflat si la candidatii astia ai nostri.

Vreau sa stiu ca ma duc sa pun stampila pe un om destept, rational si cu bun simt. Hai ca pentru primarie, votez cu oarecare incredere, asa. Dar mai departe...mi se strepezesc dintii, zau! Ma apuca cu tremurici numai cand ma gandesc pe cine aleg cel mai putin rau dintre rai...vai mie...am ametit...si nici macar nu-s turmentata!
CORA
Paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol - asta este incorect formulat. Se spune că paharul are două jumătăți: una plină, una goală. Degeaba te faci tu că nu vezi partea goală, încerci să o ignori, degeaba îți arunci ochii numai la jumătatea plină. E clar. Deasupra plinătății este golul.

Nu cred că e bine să fii ori optimist ori pesimist, să vezi o parte sau numai alta. Ești prost să nu iei în calcul întregul, așa întreg cum poate fi el: pe jumătate plin și jumătate gol.

Pliniriea poate fi bucurie, câștig, oameni frumoși, bani, gogoși vanilate sau o după-amiază pe o plajă însorită cu soarele mângâindu-ți catifelat pielea.

Goliciunea poate fi minciună, urât, abținere, oameni dezumanizați, zâmbete false. Goliciunea e dezamăgire. Jumătatea goală a paharului este mărturia urâtului din viața ta. Și a mea. Jumătatea goală există și nu are rost să o ignori. Poți accepta că trebuie să trăiești cu ea?