De curând am făcut curat în multitudinea de foi şi foiţe ce-mi inundă sertarele. Ce credeţi că am descoperit? O foaie oarecare care mi-a amintit:
Am avut un moment crucial în viaţă, cândva în anul II de facultate, pe care a trebuit să-l surmontez, să nu-l las să mă depăşească. Un moment dintr-acelea în care ai impresia că cerul cade peste tine, că viaţa nu mai poate continua din acel moment pentru că nu-şi mai găseşte sensul. Cum am reuşit? Am lipit pe peretele de langă patul meu de cămin un afiş pe care era scris un slogan de Reînviere, pe care l-am găsit undeva pe Hi5:
"Equivocate, cambia, intenta, falla, reinventate, manda todo al carajo y empieza de nuevo cada que sea necesario! De veras no pasa nada, sobre todo si no haces nada!"
Aceste două rânduri îmi revin mereu în minte ori de câte ori simt ca mă pierd, le spun celor care se tem de schimbări, celor care nu-s mulţumiţi de viaţa lor.
Avem cu toţi dreptul de a greşi, de a ne înşela în anumite privinţe. Pentru asta putem fi iertaţi. Dar pentru că persistăm în greşeală, nu ne putem ierta poate nici noi înşine. Avem dreptul să schimbăm ceva în viaţa noastră, pentru un plus de culoare, de gust, de mireasmă. Avem toţi dreptul să încercăm, să îndraznim către ALTCEVA. Şi, de ce nu, până la urmă, am chiar şi dreptul să cad, să mă lovesc, pentru ca apoi ridicarea, revenirea, să fie cu atât mai îndrăzneaţă. Şi, da, îmi rezerv dreptul să dau totul dracului, să arunc la gunoi ceea ce nu-mi place, să sparg barierele şi să mă reinventez. Să-mi depăşesc în fond, propriile bariere. Şi să pătrund în interiorul meu atât de puternic încât să descopăr forţe noi, lucruri noi, de care nici măcar eu nu ştiu.
De ce toate astea? Pentru că "zău, nu se întâmplă nimic, mai ales dacă nu fac nimic", dacă stau cu mâinile în sân şi aştept să mă lovească MAI BINELE.
Aşadar, cu credinţă, cu speranţă, am îndrăznit, mi-am asumat trecutul şi am început să-mi clădesc viitorul. Acum, sunt bine, MAI BINE, dar nu mă complac. Pot mai mult :)