Ieri, pe când vorbeam cu mama la telefon, ea fiind pe stradă, îmi scârțâie în urechi o frână, după care aud vocea mamei plină de milă, tremurândă și parcă îi și vedeam lacrimile în ochi: "Aoleu, mamă, a călcat un copil"! Pe trecerea de pietoni!

Oltenița este raiul smecherilor la volani. Este orașul în care BMW-ul trece pe roșu, iar poliția întoarce spatele. Este orașul în care se fac liniuțe fără rușine de către adolescenți mici cu părinți mari. este orașul în care atunci când un șofer moare pentru că ia o curbă cu 180 km/oră, îi scriem pe cruce REGELE ȘOSELELOR.

Oltenița este orașul în care trebuie să te uiți cu patru perechi de ochi în stânga și în dreapta înainte să traversezi - nu de alta, dar am pățit-o, când am pus piciorul pe trecere și am auzit motorul unei mașini turat la maxim. În mod evident, m-am retras, mulțimind Domnului că nu aveam căști, așa cum obișnuiesc să merg prin București. Cum s-ar fi putut feri copilul acela, care nu avea mai mult de 5 anișori? Șoferii - regi ai șoselelor, pentru care nu contează nici copiii, nici permisul lor (că doar își permit să meargă și fără el și nu li se întâmplă nimic!) nu se gândesc că poate fi vorba de copiii lor, de nepoții lor, de cineva drag lor, poate chiar de ei, atunci când aprind pozițiile pe oprire interzisă și se duc să tragă un fum pe bancă!

Pe de cealaltă parte, mă gândesc la tatăl din mâna căruia am înțeles că a zbughit-o copilul cu pricina. Nu știu ce fel de părinte este el însuși, dar aș vrea să mă refer la acei părinți care nu ar vrea să li se miște niciun fir de păr copilului lor atunci când îi aduc la grădi sau la școală. Care fac un ditamai scandalul când se julesc sau dacă se împiedică de un scaun! Cum, tu, educator, care esti plătit să stai chiar și cu 30 de copii la grupă, îți permiți să nu intuiești că în secunda următoare, copilul va cădea? Cum tu, profesor, care pleci cu elevii în tabără, nu te duci să îi salvezi de la înec, deși îi atennțiionezi să nu meargă departe în larg!
Eh, nah, uite, că asemenea accidente se pot întâmpla chiar sub ochii voștri, fără să puteți să interveniți cu nimic! Oricât de ciudat sună, și voi puteți fi anchetați penal pentru neglijare, așa cum solicitați voi în cazul educatorilor! Și aveți doar unul singur în supraveghere, nu 30!

Așadar, concluzii!

1. feriți-vă de regii șoselelor, că vă pot trimite direct în Împărăția Domnului!
2. acceptați că și voi, părinții, puteți avea momentele voastre de neatenție, când copilul poate păți...orice!


foto de aici

În august voi susţine examenul pentru Definitivare în învăţământ!

M-am apucat deja de studiu, dar mă simt total lipsită de poftă de învăţat! Pentru că ştiu că după examen, nu mi se întâmplă nimic important! Ah! Ba da ! Îmi creşte salariul cu 5 lei!

Puteţi voi să mă motivaţi în vreun fel...altfel?

...Cununia religioasă a Lucianei şi a lui George!




Unde şi subsemnata a fost prezentă (oar în prima parte a zilei a purtat şi pălărie)!




Alături de iubitul ei!



Şi de mai mulţi colegi de-ai lui de facultate!






Unde lumea s-a distrat, a cântat şi a dănţuit!





Şi de unde am tras următoarele concluzii:
1. Ideea că femeia trebuie să îşi urmeze soţul, pentru că el este capul familiei, aşa cum Hristos este capul Bisericii este incompletă. Ea trebuie neapărat urmată de ideea că bărbatul trebuie să îşi iubească femeia, aşa cum Hristos îşi iubeşte Biserica.

2. Dacă, la o petrecere, nu faci tu tot posibilul să te simţi bine, nimeni nu se va strădui să te facă să te distrezi. Un zâmbet, o poftă nebună de dans şi multă voie bună sunt cheia unei seri reuşite...pentru tine!

UPDATE: Am radiat atat de bine soarele, ca a intrat in nori si a inceput o vijelie mai ceva ca-n vest!


Azi, specialiștii au anunțat un grad ridicat al radiațiilor!

Azi, am hotarat sa ma duc la plaa, sa sfidez toate radiatiile si sa zambesc soarelui, sa imi las trupul mangaiat de razele lui, sa ma arda cu bronz pe piele si sa ma trasforme in imaginea unei flacari eterne.

La naiba cu sfaturile specialistilor! De parca ieri, daca nu era trecut nu stiu ce prag, nu erau tot radiatii!

Zi frumoasa si insorita sa aveti, mai ales cei din vest, unde sunt anuntate vijelii!

Alte foto de la alte intamplari de la plaja, aici!

Primul pumn în plex pe care l-am simțit zilele acestea din pricina faptului că-s profesor a fost gândul că un venit mic te forțează la umilință!

Cât de mult ne definesc locurile prin care trecem? Cât din noi rămâne în locurile prin care trecem zilnic, în care ne trăim zilnic, în care ne bucurăm, plângem, ne facem prieteni? Atunci când pleci, cum te rupi de locul în care ai fost tu, cu tot ce ai?

Zilele trecute am trecut pe lângă fostul sediu Mediafax, unde am muncit cu pasiune timp de un an și jumătate. Până atunci, avusesem impresia că locul cu pricina nu m-a marcat în niciun fel. Și totuși, când am trecut pe acolo, mi s-au activat N amintiri, m-au trecut N fiori și am înțeles-o pe mama, care atunci când a trecut pe lângă clădirea liceului în care a învățat, a simțit nevoia să rupă o pietricică din clădire și să o ia cu ea!

foto de aici

Sâmbătă merg la o nuntă, iar pentru slujba religioasă m-am imaginat cu o palarie, care să îmi completeze ținuta! Poate neagră, poate crem, cu o fundă mare la spate, din fetru sau din ață, elegantă cu siguranță.
Săptămâna aceasta am dedicat-o căutarii ținutei. Rochia mi-am ales-o după doar o jumătate de oră de căutare. Pălăria potrivită nu am găsit-o nici astăzi. Am găsit ceva, dar nu pot promite că o voi purta.
În prima zi, am căutat într-un complex comercial mai bine de trei ore. În cea de-a doua zi, am căutat în alt centru comercial. Nu am găsit decât niște imitații de palării, pe care nici la plajă nu le-aș fi purtat. Ca să nu mai spun de prețurile mutant la care însoțeau...
Ieri, mergeam cu mașina prin Oltenița, când, deodată, într-o vitrină, îmi sare în ochi o pălărie, aproape de ceea ce căutam! Frână brusc, am dat năvală și am cumpărat-o. Nu-s încă foarte convinsă că se potrivește, însă e cea mai apropiată de ceea ce îmi doream.
Acum, nah, mă întreb și eu, de ce nu se găsesc pălării? Poate pentru că nu se caută. Ce să înțeleg? Femeile nu mai poartă pălării? Femeile nu-si mai acoperă capul? Atât de emancipate suntem?
Și totuși, ar fi cazul să nu uităm cât de feminine și cât de frumos completează ținuta o pălărie! Exact așa cum scrie aici, de unde am preluat și foto.

PS. Căutând despre pălării și feminitate, am dat de această postare, pe care v-o recomand.

Miclea este probabil părintele proiectului noii legi a educației. Astăzi, la VoX News, a ținut un discurs minunat despre educație. Omul se pricepe de minune, te acaparează cu discursul lui bine organizat, corect pedagogic, superb teoretic.
Însă, domnul Miclea uită un mic detaliu! Minunile nu apar așa, hocus pocus, oamenii nu se vor schimba doar de dragul discursului bine construit.
În România de astăzi, oamenii se motivează financiar! Ia spuneți, domnule Miclea, din acest punct de vedere, ce reformă propuneți?