Pe 5 iunie, omenirea sărbătorește Ziua Internațională a Mediului. Ocazia este minunată pentru a organiza activități cu elevii, din care aceștia să tragă învățături, să își formeze atitudini corecte vis-a-vis de mediu și de protejarea acestuia.
ECO93 s-a numit acțiunea derulată de elevii Școlii Gimnaziale nr. 93, EMIL RACOVIȚĂ, de Ziua Internațională a Mediului. Activitatea a fost organizată de președintele Consiliului Elevilor, Eduard Dine (14 ani)și susținută de doamna Ioana Ghimbaș (profesor fizică), doamna Stela Pârcălabu (profesor biologie) și de doamna Cora Aprozeanu (consilier psihopedagog).
Ca un preambul al acestei activități, pe data de 31 mai, elevii au fost chemați în curtea școlii în pauza mare și au fost invitați să își înlănțuiască mâinile sub forma literei E (de la Ecologie). Mesajul transmis elevilor (verbal, dar și pe pagina de Facebook a școlii) a fost: Astăzi, ora 14.00, pauza e verde! Scoate-ți tricoul verde de la naftalină și vino să milităm pentru Sănătatea mediului!!! Anunță-ți și colegii!!! Un SMS sau un IM în plus înseamnă două mâini în plus care să se înlănțuiască astăzi și să strige EEEEEEEEEEEECOOO!.


Pe data de 5 iunie 2012, elevii au fost chemați să participe la un marș pentru susținerea sănătății mediului. Marșul a pornit din fața școlii, traseul parcurs fiind: strada Emil Racoviță, Piața Sudului, Calea Văcărești și Parcul Copiilor.  Elevii au lucrat ei înșiși pancartele și fluturașii pe care i-au împărțit oamenilor.
De asemenea, ei au purtat în piept un însemn verde pe care era scris sloganul "Ai grijă de natura ta". De asemenea, toții elevii au purtat tricouri de culoare verde.
Oamenii întâlniți pe traseu s-au arătat foarte încântați de inițiativa elevilor, au primit cu drag fluturașii și chiar au făcut fotografii cu unii dintre participanți.

Proiectul derulat pe parcursul întregii săptămâni (două zile de participare directă și cinci zile de pregătire a evenimentelor și a materialelor necesare)a vizat dezvoltarea unor competențe cheie ale elevilor, competențe din spectrul celor civice și ecologice, după cum urmează:
1. Rezolvarea în echipă a unor probleme civice, prin asumarea unor responsabilităţi şi prin relaţionarea pozitivă cu ceilalţi;
2. Manifestarea interesului faţă de problemele mediului şi faţă de problemele comunităţii;
3. Cooperarea cu ceilalţi în vederea exercitării cetăţeniei active, prin asumarea de drepturi şi responsabilităţi;
4. Manifestarea disponibilităţii pentru participare civică şi pentru exercitarea calităţii de cetăţean;
5. Conştientizarea efectelor acţiunii omului asupra naturii;
6. Dezvoltarea sentimentelor de respect pentru natură şi protejarea mediului înconjurător apropiat;
7. Înţelegerea necesităţii acţiunilor în sprijinul unui mediu curat, sănătos şi echilibrat;
8. Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de încălcarea normelor de protejare a mediului;
9. Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii;
10. Utilizarea mijloacelor de comunicare online
11. Competențe digitale în vederea colaborării intercolegiale și cu cadrele didactice;
12. Utilizarea capacităților creative pentru a crea produse promoționale.





















La finalul activităților, pe pagina de Facebook a Școlii au fost postate fotografii, în care elevii s-au etichetat singuri și au și comentat pe tema evenimentelor, exprimându-și părerea cu privire la participarea lor:

Cea mai tare scoala !!

Cei mai frumosi♥ Ador scoala 93

♥ihihi ce draguta este poza X:X::Xx suntem cea mai tare sc :X

Suntem cei mai tari!!! forţa 93'u!! suntem eco, suntem cool!! tot orasu' o sa fie invidios pe noi b-)

GENIAL 93...nu o sa uit scoala asta niciodata,nici profesorii...:X:X:X

ce frumos arata cu atatea nuante de verde ''E''-ul:)

Habar nu aveti cat de mandra sunt de voi! :* luv u!

De notat este că o altă atitudine creată, fără a fi fost proiectată, a fost dezvoltarea spiritului de apartenență la grupul școlar. De asemenea, prin ieșirea școlii în comunitate, ne-am arătat membrilor comunității imaginea noastră reală, produsele activității școlare și valorile noastre educaționale. De asemenea, elevii și-au exercitat din plin dreptul la participare la viața comunității.

În concluzie, atât profesorii coordonatori, direcțiunea școlii, președintele Consiliului Elevlor, dar, mai ales, elevii înșiși, consideră că activitatea a fost un real succes și că...merită să O ȚINEM TOT AȘA!

Copiii au venit azi la şcoală. Cu buchete de flori şi probabil cu emoţii, speranţe, năzbâtii în tolbă şi cu regretele unei vacanţe de abia trecute.

Spor să aveţi în noul an şcolar: dascăli, elevi, părinţi! Să trecem cu stoicism peste un an care se anunţă greu!

Anul şcolar e pe final. Al doilea an ca profesor în acest sistem de învăţământ este pe final. Cred că aşteptam vacanţa cu mai multă nerăbdare decât elevii.
Resimt nevoia de odihnă mai mult decât oricând. Am aşteptat cu sufletul la gură căldura, vremea toropitoare, cţnd Soarele înmnoaie asfaltul. Îmi era dor de după-amiazele în care să îmi caut oaya de umbră şi linişte în dormitorul meu albastru, alături de o carte ispititoare. De abia aştept să savurez firimitură cu firimitură vacanţa pe pâine. De abia aştept să reîncep să mă ocup de blogul meu, pe care l-am lăsat de izbelişte în ultima vreme.
Finalul de an şcolar m-a găsit îngropată în dosare (finalizarea înscrierii la examenul pentru definitivat, înscrierea la examenul de disertaţie), în toate cărţile, hârtiile, diagramele, tabelele, de care m-am folosit pentru a concepe lucrarea de disertaţie şi într-o acută lipsă de timp şi energie.
Însă, vorba optimiştilor. totul e bine când se termină cu bine, deşi din tine nu mai rămâne decât o epavă! Mă refac eu cu o mare porţie de vacanţă!!!

În altă ordine de idei, ieri am avut ultima oră ca profesor de Educaţie Civică la o clasă a VIII-a, prima din cariera mea didactică pe care o finalizez. Dincolo de izul de vacanţă care plutea în aer şi de ghiduşiile aferente, am trăit o experinţă frumoasă. La final, le-am transmis câteva gânduri cu privire la modul în care au decurs orele împreună. Tocmai când mă pregăteam să ies din clasă, a început un ropot de aplauze care m-a uimit, care m-a amuţit, care m+a bucurat. M-am simţit un actor înaintea căderii cortinei, un actor care şi-a lăsat acolo, printre ei, o fărâmă de talent, de cunoştinţe şi, de ce, de suflet! Sper să le fie bine în săptămânile care urmează, să facă alegerile cele mai bune pentru liceul pe care îl vor urma! Şi sper să crească adulţi responsabili! Şi fericiţi!

PS: Se pare că şi natura s-a cutremurat la gândurile mele...tocmai a fost cutremur :D NU m-am speriat...rău...

România este contrastantă! România este superbă şi jalnică! România este bogată şi săracă! România este aşa:

Dar România este şi aşa:

Iar eu, eu unde sunt?

Mai văd oameni prin blogosferă care sunt atât de prinşi în viaţa politică, dar puţini dintre ei sunt şi femei.
Poate că ar trebui să explic cumva ce e cu atâta politică pe capul meu:
În clasa a 11-a am colaborat la un ziar local, iar coordonatoarea noastră era o împătimită a politicului! Uşor uşor m-a prin în vraja comentariilor politice şi m-a alfabetizat într-o oarecare măsură în acest sens. Atunci a început pasiunea mea pentru politic. Am început să urmăresc îndeaproape tot ceea ce se întâmpla pe scena politică (atât la nivel local, cât şi naţional).
Astfel m-am trezit în clasa a XII-a că îmi doream cu o putere de nedescris să urmez Ştiinţe Politice. Facultate la care m-am şi înscris. Cei care ştiu despre admiterea acolo, cunosc faptul că există două etape: 1. depunerea unui dosar; 2. interviul.
Mi-am depus dosarul...Şi am fost admisă pentru interviu.
Numai că atunci a avut loc un declic, poate un gând bun venit de la Dumnezeu. Şi fix cu o seară înainte de a mă prezenta la interviu, am decis să aleg Pedagogia (posibilitate care îmi încolţise orium de o grămadă de vreme în minte).
După cei 3 ani de facultate plus unul de master, mă felicit pentru alegerea mea! Politica nu se face cu studii, politica se face cu mult tupeu şi cu susţinerea unui mare partid - cu maşinării solide!
Posibilităţile de intrare pe piaţa muncii ale unui absolvent de Ştiinţe Politice sunt destul de vagi.
Eu, în schimb, am învăţat să practic o meserie la Pedagogie.
Iar una dintre practicile acestea este predarea disciplinei "Cultură civică". Da, am obligaţie de catedră în calitate de consilier psihopedagog: două ore de educaţie civică. Iar un mare capitol al Educaţiei Civice este "Sistemul politic în România".
Ca o reminiscenţă a nebuniei cu Ştiinţe Politice, dar şi ca o consolidare a menirii mele de a - i alfabetiza politic pe tinerii ţării, urmăresc - poate mai mult decât e cazul - viaţa politică. Şi mă implic emoţional în tot ceea ce se petrece acolo, în acea lume cu legi de junglă.
Iar postările mele de pe blog sunt oglinda acestei implicări.

Aş fi crezut că românii pot gafa în privinţa preşedintelui, dar nu m-am aşteptat ca românii să pice în plasa referendumului.
Mi se pare cea mai proastă idee de la Ceauşescu încoace trecerea la Parlament Unicameral. Eu înţeleg tendinţa totalitaristă a lui Băselu, dar nu m-aş fi aşteptat la aceste viziuni înguste ale românilor. Păi, măi, români, măi, nu voi aţi luptat la Revoluţie (sau ce a fost ea) pentru democraţie? Acuma, ce faceţi, fraţilor? Omorâţi democraţia? Nu ştiţi şi voi puţinul lucru că un Parlament Bicameral asigură cât de cât democraţia, şi aşa fragilă în ţara asta?
Mă bucur enorm că i-aţi dat Marinelului puterea de a controla el şi Parlamentul, mai mult decât până acum. Pentru că 300 de persoane sunt mai uşor de manipulat decât 400 şi ceva.
Cât de tonţi pot fi românii încât să creadă că lui Băsescu îi pasă de banii noştri? Se vede cât îi pasă...20 de milioane de euro licitaţie la Mediu, casă fii-sii de 1 milion de euro...aşa îi pasă de banii noştri!
Băsescu a speculat doar prejudecata oamenilor legată de faptul că parlamentarii fură. Dar Marinelului, de fapt, îi e teamă că vor fura mai mult decât el şi nu îi mai rămâne nimic...
Oricum, dragi români orbiţi, şi care poate tânjiţi după un pui de totalitarism: Uniunea Europeană solicită ţărilor membre Parlament Bicameral. Băselu de ce nu ţine cont de asta acum? Că văd că tot ţine cont de ce spun UE atunci când vine vorba de reduceri de cheltuieli ale personalului din sistemul bugetar...

Aşa, pe ultima sută de metri, români care nu v-aţi interesat deloc cum e cu Parlamentul Bicameral şi care v-aţi dus repede să votaţi o porcărie, iată ce nu ştiţi:

"Uniunea Europeană are 27 de ţări membre dintre care 13 au sistem parlamentar bicameral şi 14 un sistem parlamentar unicameral. Până aici părţile sunt sensibil egale. Dacă aruncăm o privire pe Tabelul 1 cu parlamentele ţărilor membre UE, clasificate după populaţie, observăm că primele opt, cele mai mari ţări europene, au toate parlamente bicamerale. Continuând analiza statistică observăm că 9 din primele 11, respectiv 10 din primele 13 ţări UE au parlament bicameral. Altfel spus 10 din cele 14 ţări membre cu parlament unicameral sunt clasate între ultimele 12 locuri în clasamentul după populaţie. Cea mai mare ţară cu parlament unicameral este Grecia, dar elenii au doar 49,5% din populaţia ROMÂNIEI. Dacă analizăm ansamblul mai identificăm un argument puternic, 85,1% din populaţia UE trăieşte în ţări cu parlamente bicamerale, adică din fiecare 7 europeni aproape 6 (5,7) sunt conduşi de parlamente bicamerale. E bine de ştiut şi de reţinut că ROMÂNIA este pe locul 7 ca populaţie între ţările UE, iar populaţia este cel mai important criteriu de clasificare în UE, acesta fiind şi elementul care determină numărul de europarlamentari alocat fiecărei ţări, şi implicit forţa şi influenţa politică pe care o ţară membră o are în Parlamentul European. Suntem una din ţările mari ale Uniunii Europene. Ar fi bine să învăţăm să ne comportăm ca atare.
În ceea ce priveşte numărul de parlamentari, să privim Tabelul 2, cu conţinut identic ca şi Tabelul 1, clasificarea ţărilor s-a făcut de această dată după un coeficient care ne arată numărul de locuitori ce revin unui parlamentar. Observăm că ROMÂNIA a alunecat un singur loc fiind pe poziţia 8 din 27, adică mult sub media europeană a numărului de parlamentari. Mai zilele trecute am văzut la televizor pe un teoretician tip Goebbels al acţiunilor prezidenţiale, care, afirma că acest coeficient – numărul de locuitori ce revine unui parlamentar – nu este relevant, şi că practica şi teoria constituţională europeană stabileşte numărul optim de parlamentari pentru o ţară ca fiind rădăcina cubică a populaţiei, adică 280 în cazul ROMÂNIEI. Vă mărturisesc că nu cunoşteam acest calcul şi nici nu sunt convins de acurateţea lui ştiinţifică, dar l-am analizat la fel ca pe celelalte criterii. Astfel în Tabelul 2 pe lângă celelalte date am trecut şi rădăcina cubică a populaţiei din ţările UE plus un raport pe care l-am numit abaterea procentuală. Abaterea procentuală este un raport dintre diferenţa numărul real - număr ideal de parlamentari ai ţării respective şi numărul ideal obţinut ca rădăcină cubică. Matematic, acest raport ne indică procentual abaterea numărului existent de parlamentari faţă de acel optim invocat de “deontologi”. Iată, descoperim în sfârşit un criteriu după care ROMÂNIA este codaşă, fiind pe locul 21, având un raport abatere de 68,21%. Remarcăm că doar 9 ţări au abateri de sub 20% faţă de acest optim dat de rădăcină cubică. Acest număr mic ne spune ceva despre suportul ştiinţific subţire, mai degrabă conjunctural al acestui criteriu. Îmi permit totuşi să citez cele zece codaşe ale acestui clasament cu abateri de la 57% la 256%: Germania, Polonia, Suedia, ROMÂNIA, Spania, Ungaria, Slovenia, Franţa, Italia, Marea Britanie. Mă simt bine în această companie.
Istoric, în Principatele Unite, bicameralismul a apărut odată cu promulgarea în 1864 de către Alexandru Ioan Cuza, a unui act numit “Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris” (nota bene: dezvoltător şi nu dezvoltator), un document cu caracter efectiv constituţional. Numele actului ne poate induce în eroare, deoarece a fost dat doar pentru a face plăcere Curţii Suzerane şi Puterilor garante, dar în esenţă conţinutul lui se îndepărtează clar de linia Convenţiei, fiind în fapt prima constituţie românească. Corpul Legislativ devine bicameral, compus din Adunarea Electivă, aleasă de cetăţeni prin vot cenzitar, şi Corpul Ponderator (Senatul) numit de Domn. Statutul a fost adoptat în mai 1864 prin plebiscit (referendum) obţinând peste 90% din cele peste 750.000 de voturi exprimate. În 1866, după abdicarea lui Cuza şi instalarea ca domn a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, se adoptă prima constituţie propriu-zisă, considerată una din cele mai democratice constituţii din Europa. Se păstrează cele două camere legiuitoare care devin Camera Deputaţilor şi Senat, ambele alese de cetăţeni prin vot cenzitar. Senatul avea şi câţiva membri de drept.
În 1923, în timpul domniei regelui Ferdinand, se adoptă o nouă constituţie care statuează votul universal dar păstrează cele două camere ale parlamentului, şi, în linii mari, componenţa şi prerogativele lor. Din nou vorbim de un act excepţional în contextul constituţiilor europene contemporane. În 1938 regele Carol al II-lea dă practic o lovitură de stat şi instaurează Dictatura Regală pe baza unei noi constituţii, mai restrictive, dar care păstrează cele două camere ale corpului legiuitor. După 23 august 1944 se revine la constituţia din 1923, care va rămâne în vigoare până la instalarea regimului comunist şi va fi efectiv schimbată în 1948, dată de la care începe sarabanda celor trei constituţii comuniste (1948, 1952, 1965). Aceste constituţii limitau drepturile la libertatea opţiunilor politice şi au trecut la un corp legislativ unicameral, şi acela cu titlu nepermanent, bine cunoscut sub denumirea de Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, ultima constituţie comunistă a fost masiv modificată astfel încât după procesul electoral din mai 1990 a fost aleasă o Adunare Constituantă formată din două camere Adunarea deputaţilor şi Senat. Ulterior în decembrie 1991 a fost adoptată prin referendum noua constituţie post comunistă a României care statuează sistemul tradiţional bicameral. Constituţia a fost modificată în 2003 când s-a încercat, cu un succes relativ, separarea mai clară a atribuţiilor celor două camere legislative.
Din ultimii 145 de ani de istorie recentă ROMÂNIA a avut 102 ani de parlament bicameral şi 42 de parlament unicameral de tristă amintire. Bicameralismul este una din puţinele noastre tradiţii politice cu adevărat democratice. Astăzi Parlamentul nu este o instituţie prea populară. Prestaţia mediocră, ca să folosim expresii lejere, a parlamentarilor post revoluţionari a discreditat instituţia. Este posibil ca şi numărul parlamentarilor români să fie prea mare în raport cu necesităţile şi posibilităţile ţării. Realist vorbind, nu avem niciun motiv palpabil să credem că un parlament mai mic va fi neapărat mai bun, mai eficient, mai popular. Cu atât mai puţin unul unicameral.
Suntem pregătiţi? Este momentul oportun pentru a renunţa la această tradiţie numai pentru că cei care au fost puşi să reînnoade tradiţia s–au dovedit a fi nepricepuţi?" (Dinu Socotar - www.ziaruldemures.ro)

Pe toate astea şi mult mai multe le ştie şi Emil Poc! Că doar de aceea tema lucrării lui de doctorat a fost "Superioritatea Parlamentului Bicameral faţă de cel Unicameral". Dar a uitat de toate astea când vine vorba de ciolan şi lins Băselu în ...Băsel...

Azi am aut parte de două premiere:
1. Am îndrumat o prietenă care de abia a împlinit 18 ani să voteze pentru prima oară:



2. Pentru prima oară am stat la coadă la vot! Am rămas tare surprinsă! Este a 10-a oară când votez de când mi-am câştigat dreptul de a alege, acum 5 ani (prin trecerea timpului, evident..:D), dar niciodată nu mi s-a întâmplat să stau la coadă! Acest lucru nu poate decât să mă bucure! Oamenii simt nevoia să îşi exercite acest drept, de altfel foarte important sub aspect civic.
Din alt punct de vedere, aş mai face o consideraţie: dacă prezenţa la prezidenţiale este mai mare decât la parlamentare, este evident că românii nu înţeleg faptul că Parlamentul, într-un stat democratic precum al nostru, e mai important decât Instituţia Prezidenţială.

Cei trei crai s-au confruntat aseară spre marele meu deliciu. Nu mă aşteptam să îmi placă atât de tare marea confruntare! Înainte să înceapă aveam impresia că mă voi enerva teribil, că o să mai înjur puţin pe unul sau pe altul...însă, surpriză! Nici măcar pe Băsescu nu l-am înjurat prea tare! Deşi Băsescu este ultimul pe care l-aş vota!
Cea mai bună sinteză am găsit-o pe Mediafax.ro (unde altundeva? :D)

Concluziile mele sunt clare: Crin este cel mai bun dintre ei. Nu spun că este cel mai bun! Dar, dintre ei, el merită cel mai mult să îmi fie preşedinte!

O a doua concluzie ar fi mai mult o aventurare în ideea că Băsescu nu ar prea intra în turul 2. Nu ştiu de ce mă tot ocoleşte această posibilitate. Dacă nu ar exista Ministerul de Interne pe mână PDL şi dacă alegerile ar fi corecte, cu siguranţă Băsescu nu ar intra în turul 2. Dar...

Gestul lui Geoană de a oferi flori (trandafiri roşii :D) soţiilor contracandidaţilor mi s-a părut admirabil! Însă gestul lui Băsescu de a lua din buchetul soţiei trandafirii să îi dea oamenilor de afară mi s-a părut execrabil. Nici nu ştiu de ce mă mai miră.

Oricum, mi s-a părut cam lipsit de vlagă Băse aseară! Şi s-a tot lăudat cu ce a făcut el...de parcă el singur a reuşit să facă ce a făcut, şi nu instituţiile statului. Mă enervează teribil că se laudă cu faptul că la finele mandatului său a lăsat România mai mare cu nu ştiu câţi kilometri. Păi, el a lăsat-o? Sau omul acela care s-a luptat la Haga pentru acest lucru? Şi mă bucur că Geoană a restabilit o ierarhie temporală corectă şi i-a amintit că în timpul mandatului lui ca ministru de Externe a fost deschis porcesul la Haga! Dar oamenii nu cred că au sesizat asta!

În fine, sper că ceea ce am văzut aseară la Băsescu, a fost un soi de Best of şi că începând cu 7 decembrie ne lasă în pace (deşi, pe 10 decembrie voi lua salariul micşorat..din cauza competenţei oamenilor lui...dar, despre asta, în post-ul următor)!

Foto: www.mediafax.ro

De la Mailat încoace, Italia, România şi vreo alte popoare cred că jefuitorii şi criminalii sunt aşa pentru că-s ţigani. Hai să vă dau o veste. Ei sunt aşa pentru că-s jefuitori şi criminali. Şi atât. Etnia nu are nicio legătură cu apucăturile neortodoxe ale lor.
Pe ce anume îmi susţin ipoteza?
Încă se vorbeşte la televizor despre studenţii la medicină care au ucis şi tranşat un om (care era ţigan, apropo!), despre poliţistul care a împuşcat un om, pentru că aşa a vrut el şi despre nişte bătrâni decapitaţi în propria casă! Vestea proastă? Toţi sunt români! Când Europa ne-a catalogat pe toţi ca pe Mailat, ne-am supărat, spunând că ţiganii ne fac de râs prin Europa.
Şi când colo, iată că aceşti suspecţi cruzi criminali nu-s ţigani. Dar aşa ne-am învăţat noi să catalogăm oamenii şi să-i judecăm după culoarea pielii.
Generalizările de felul acesta iată că se dovedesc injuste. Oamenii ar trebui catalogaţi după felul lor de a fi.Diferenţele nu apar la nivelul etniilor. Ci la nivelul OAMENILOR.

Astăzi se împlineşte o săptămână de când am intrat în posesia premiului de la Organizaţia Salvaţi Copiii, la etapa pe capitală. Această Organizaţie militează pentru respectarea drepturilor copilului, dar are şi alte domenii de activitate, pe care le puteţi găsi aici. Dacă veţi citi cu atenţie, veţi observa şi ştirea legată de concurs, care se numeşte Concursul National privind Drepturile Copilului editia 2009. Provocarea participării la acest concurs a venit din partea doamnei director, eu am preluat sarcina de a lucra cu câteva echipaje. Unii elevi au răspuns cu mult entuziasm, care pe parcurs a pălit. În cele din urmă am selectat proiectul acestei echipe:
În ce a constat efectiv proiectul? Elevii au fost provocaţi să proiecteze şi să implementeze o campanie de promovare a drepturilor copilului. Ce au gândit elevii mei?
1. publicarea unui pliant informativ cu privire la drepturile copilului



2. realizarea unui promo al campaniei


3. răspândirea pliantelor în şcoală şi în cartier


4. Prezentarea promo-ului în cadrul unor grupuri de lucru, unde ulterior am dezbătut nişte studii de caz:


5. Colectarea de promisiuni din partea tuturor celor cu care am vorbit: "Promit că voi respecta drepturile copilului oriunde aş merge!"


Cam acesta a fost proiectul copiilor mei. Cu care ne-am calificat printre primele zece echipaje. Lunea trecută ne-am întâlnit cu toţii la Muzeul "George Enescu", unde vă recomand să mergeţi în vizită!!! Sala în care a avut loc festivitatea are o arhitectură de vis:



Îmi pare atât de rău că nu am încă fotografiile pe care le-au făcut cei de la Organizaţie din timpul premierii. Tot ceea ce am putut prinde eu a fost asta:



Acum urmează concursul naţional! Ne ţineţi pumnii?

Oricat de imperativ ar părea titlul meu, să ştiţi că nu glumesc! Mâine trebuie să mergem să votăm! Vi se pare că nu aveţi pe cine? Pe liste stau mai multe nume. E obligaţia voastră să căutaţi informaţii despre ei, să faceţi ierarhii! Dacă vi se par toţi răi, trebuie să fie unul mai puţin rău decât ceilalţi! Ce câştigaţi dacă nu vă duceţi? Un sfert de oră în care să vă petreceţi timpul altfel! Dar dacă ajunge in PE unul ca Becali? N-o să fiţi mulţumiţi, nu? Chiar nu înţelegeţi că prin neprezentarea la vot nu reuşiţi decât să lăsaţi pe alţii să se exprime...şi cine ştie pe cine aleg?
Nu ştiu de ce au murit oameni la Revoluţie. Dar am auzit că ieşiseră în stradă să lupte pentru democraţie, să strige din toate puterile că vrem să fim liberi. Iar votul este una dintre emblemele democraţiei. Ce să înţeleg acum? Că ne-am răzgândit?

Dacă vi s-a părut cumva că mă vedeţi luni la TVR, da, să ştiţi că eu eram! Am vorbit despre programele încărcate şi efectul lor asupra elevilor. Şi, nici bine nu am apărut, că am şi câştigat un fan, care m-a abordat pe Mess. Lolloscan este din Italia şi zău, habar nu am cum a ajuns să mă vadă şi să facă rost de ID-ul meu de Mess. Tot el a reuşit să facă un colaj cu replici de-ale mele. Iată ce a ieşit:

Să nu râdeţi de mine! Probabil că nu eram în cea mai bună formă. De abia acum realizez câte alte lucruri ar mai fi fost de spus...

Nu stiu dacă tocmai pentru că este 1 Mai Muncitoresc mi se întâmplă să am de lucru atât de mult! Mă dă gata un proiect pentru Master, la care muncesc din greu! Am de tehnoredactat o lucrare foarte importantă. Am de realizat un "brainstorming interior" pentru un proiect la care particip cu copiii. Să nu uităm de pregătirea pentru orele de Civică de luni...Dar nici în ruptul capului nu am renunţat să merg azi la pădure, să mă debarasez de toate cele, să mă distrez alături de prietenii mei dragi! Căci, aşa sunt eu şi aşa sfătuiesc pe toată lumea: ÎMBIN UTILUL CU PLĂCUTUL şi-s FERICITĂ!

Astăzi am avut ceva vreme să mă plimb prin blogosferă. Din blog în blog, am descoperit o scrisoare către liceeni, pe un blog tare draguţ.
Dragii mei, luaţi aminte!


Cred totuşi că deşi am depăşit vărsta liceenilor, nici pentru tineri din generaţia mea nu e prea târziu să ne schimbăm în sensul propus de Tudor. Poate încă nu suntem atât de pervertiţi...

Aşa cum am promis, am să fac publice dorinţele pe care le au elevii mei în ceea ce priveşte legile pe care le-ar adopta dacă ar fi parlamentari. Les voila:
- toţi copiii să facă o facultate;
- oamenii să respecte curăţenia din mediul înconjurător;
- să se mărească salariile şi să se micşoreze preţurile produselor;
- interzicerea vânzării ţigărilor pe piaţă, să se interzică fumatul în ţară (aş adopta legi care să interzică tot ce poate dăuna sănătăţii);
- dreptul copilului la vot liber;
- să se mărească alocaţiile (au gandit această lege 5 elevi);
- lege anti-fumat;
- să se mărească pensiile;
- profesorii să poarte uniformă (lege gândită de 3 elevi);
- totţi copiii să facă ce vor ei şi să decidă pentru ei;
- şi elevii şi profesorii să poarte uniformă;
- să avem ore mai puţine la şcoală;
- să nu se mai poarte uniformă (2 elevi);
- pauzele să fie mai lungi (2 elevi);
- vacanţele să fie mai lungi;
- minorii cu probleme de comportament să fie trimiţi la şcoli de corecţie atunci când sunt prinşi că au făcut ceva rău. Astefl, copiii ar avea frică şi ar dispărea consumul de droguri, tutun, alcool.
- în şcoli să se facă cantine gratuite, să nu se mai dea doar lapte şi biscuiţi;
aş face şosele şi aş înlocui mersul cu maşina cu mersul pe jos pentru că este mai sănătos;
- lege pentru renovarea şcolilor;
- construirea unor terenuri de fotbal pentru protejarea copiilor mici din parcuri;
în şcoli să nu mai fie violenţă şi să fie mai puţine ore;
- alocaţiile să vină la timp;
- profesorii să nu mai ia mită;
- poliţia să fie corectă;
- să se interzică munca copiilor sau să cerşească obligaţi;
- profesorii să nu mai dea 1 sau 2 când copiem;
- protejarea animalelor şi pedepsirea celor care rănesc sau nu îngrijesc animalele. Şi animalele au dreptul la protecţie şi superavieţuire.

Bineînţeles, am avut şi elevi care au profitat de ocazie, şi au dat frâu liber creativităţii şi simţului umorului şi iată ce a ieşit:
- orele să fie de 5 minute şi pauzele de 40 de minute;
- fiecare om să aibe în casă el acolo (obligatoriu) brânză de oaie şi asparagus.
- în loc de porc de crăciun să se tae (sic!) un cimpanzeu de crăciun.

Comentarii succinte şi lămuriri:
Poate că unele dintre propunerile elevilor mei sunt pueril exprimate, dar dacă observaţi cu atenie, fiecare dintre ei au detectat o problemă care se cere soluţionată (ex. pensii mici, problema uniformelor, modalitatea adeseori injustă de notare etc.). Cred că unele dintre "legi" e bine să le luăm în serios. Tocmai de aceea, pentru unele dintre ele am să rezerv un loc în următoarele postări.
"Textele legilor" sunt preluate tale quale din lucrările elevilor de la clasa a VII-a B şi a VII-a D. Nu am prelucrat nimic, le-am lăsat în forma lor originală (ce rost ar fi avut să le modific, să le cenzurez? Aşa au mult mai multă savoare!)