Oare momentele acestea de dor incomensurabil de vremurile de altdată sunt imperios necesare în viața unui om? Or fi ele inerente? Câteodată, cu precădere în ultima vreme, mă sfâșie un dor năprasnic de ceea ce eram și de ceea ce trăiam în vremuri apuse! Și ce crezi? Mă doare chiar și acum, când le numesc APUSE! Mă apucă un soi de revoltă asupra timpului, despre care s-a tot zis, mai ales de poeți, că e ireversibil. Știam asta și, totuși, când îi descopăr ireversibilitatea pe propria mea piele, mă secătuiește un sentiment de durere.

Le numeam mai sus momente necesare și mă întrebam dacă fiecare dintre noi trebuie să le trăim. Adică oare fiecare dintre noi ne oprim din alergata vieții și ne întoarcem privirile interioare spre noi, cei de altădată sau mi se întâmplă doar mie? Mă întreb numai cât voi sta blocată aici, în tărâmul dorului de mine cea de odinioară! Poate că nu va trece niciodată! Sau poate până când voi fi motivată să re-privesc înainte! Sau poate chiar după ce voi încheia această postare și toate durerile vor fi fost verbalizate!

Oricum, sper să învât vreodată ce este resemnarea....