Daca vi s-ar propune sa scrieti biografia ,carui scriitor i-ati incredinta sarcina asta?
Deși nu e scrritor, am fost fascinată de felul în care Jung și-a construit autobiografia. Deci, lui i-aș încredința aventuroasa sarcină, cu atât mai mult cu cât aș fi foarte încântată dacă ar face și unele comentarii asupra anumitor evenimente din viața-mi.

Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina asta?
Pentru că ochiul lui ar privi interiorul meu, nu numai evenimentele sau contextele în care am fost personaj principal...sau secundar! Pentru că aș fi încântată de punctul lui de vedere.

Este sfarsitul lumii.Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o"urma" a umanitatii?
BIBLIA. Deși nu am parcurs-o niciodată cap coadă, și nici pocăită nu sunt, mi se pare o adunare de sensuri ale vieții, care incumbă toate cotloanele umanității.

Cum arata pentru dvs. pauza ideala pentru a citi o carte???
Fără telefoane, fără sonerii, cu muzică ambinetală în surdină și un ceai aromat lângă mine.

Daca ati avea puterea de a "sterge" un personaj de roman,care ar fi acesta?
Cred că oricare dintre noi, prinși într-o poveste în timpul unei lecturi, ne-am dorit să eliminăm perosnajele negative. Dar, nah, ele sunt parte din poveste, fără de care, probabil, cartea nu s-ar mai fi scris. Deci, probabil că ar fi de preferat să nu ștergem niciun personaj, de niciun fel.


Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?
Personajele negative - le-aș scoate pentru că strică bunul mers al lucrurilor în viața personajelor cu care mă identific :).

Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte?
Niciunul. Aș comanda-o prin poștă. Sufăr de sedentarism, știu..

Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut ,ce scriitor ati vrea sa intalniti?
Mircea Eliade.

Care ar fi primele cuvinte pe care le-ati adresa(in afara de "buna ziua'')
Povestiți-mi despre adolescența mioapă!

Descrieti biblioteca visurilor voastre.
O cameră cu mobilier de lemn de abanos, rafturi înalte, cărți multe, aromă de vanilie, un fotoliu imens și teribil de comod și, neapărat un șemineu!

Lepașa a fost prealuată de la Tasha! O poate lua mai departe oricine dorește!

Tocmai m-am întors de la o petrecere. Moment de maximă cotitură în dieta mea. Mâncare pe alese, băuturi asemenea, prăjituri nu mai spun...Altădată, aș fi înfulecat cu mare stil de toate. Cred ca a fost pentru prima oară în viață când m-am abținut crunt. Și, cu toate astea, tot am făcut două mari prostii.
1. Deși astăzi era zi de legume, la petrecere am mâncat și carne.
2. Am halit o felie de tort.

Motiv pentru care:
1. Am dansat toată seara,până la epuizare.
2. Acum sunt cu cana de ceai Silueta perfectă lângă mine și sper să mă ajute să nu bat pasul pe loc.
3. Mâine mânânc mult mai puțin decât aș fi mâncat în mod normal într-o zi de dietă.
4. Am băut apă cu tinctură de ienupăr, un pic mai multă decât de obicei.
5. Deși am spus că pe 12 februarie va fi ziua în care ne vom desfăta cu bunătăți, căci, da, avem și o asemenea zi în dieta, se pare că ea a venit mai repede, așadar anulăm destrăbălarea culinară de pe 12.
6. Felia de tort am mâncat-o pe la 2, nu am voie să mănânc cu 3 ore înainte să dorm, deci voi merge la somn la 5.

Mie îmi cam pare rău de cele întâmplate, apreciez totuși voința mea de a sta departe de: chifteluțe, cașcaval, șuncă, prăjituri, cartofi, fructe, alune. Mai ales departe de alune!!! Eu, care devoram într-o clipită un castronel de alune!!!
Și totuși, parcă nici nu se cădea să refuz tortul, nu? Sper să nu fi fost ăsta doar un motiv ascuns al meu de a mă înfrupta din ceva dulce...

Oricum, veștile de săptămâna asta sunt bune. Am mai aruncat 2 kilograme la gunoi, în total 6 kilograme într-o perioadă de 3 săptămâni. Dar mai am o grămadă de luptat. Graficul meu arată cam așa:




Una peste alta, petrecerea a fost minunată, m-am distrat pe cinste, am dansat cât pentru un an întreg și...am constatat pentru a N-a oară ce prieteni minunați am! la mulți ani, Alina!

Poate că nu aș fi scris despre dieta mea niciodată, cel puțin nu până la rezultate vizibile și demne de laudă!
Dar astăzi am trecut prin cea mai mare piedică de până acum, piedică pe care încă o surmontez, iar această postare este parte a reabilitării mele emoționale.
De unde să încep?
Probabil că ar fi bine să reamintesc toate încercările eșuate de a slăbi, eșuări datorate în mare parte slabei mele motivații și a apetitului crescut pentru mâncărurile cele mai delicioase și mai...nesănătoase în același timp. Nu de puține ori am scris și aici despre ele, deci nu e cazul să le reamintesc.
De data aceasta, mi-am zis că nu mai fac un caz din lupta mea cu kilogramele mele, însă scopul terapeutic al blogului intră acum în acțiune.
De două săptămâni țin o dietă disociată (să nu sară nimeni pe mine cu gura, știu că nu e prea sănătoasă, dar e mai singura cu care mă împac!), iar companionul meu de luptă este Răzvan. În prima zi am crezut că mă zgării pe ochi de foame și nervi, în a doua zi am fost foarte optimistă, mai ales că trecusem de pragul psihologic al primei zilei, iar începând cu a treia zi am început să intru în normal și să fiu ok cu mine însămi și dieta mea.
Azi am urcat pe cântar: - 4 kilograme. Am fost oarecum mulțumită de rezultatele mele, dar m-aș fi așteptat, sincer, să fie mai multe, mai ales că sunt primele săptămâni, știind că în cele ce urmează, ritmul slăbirii încetinește.
Prin cea mai nefericită împrejurare a sorții, a venit și Răzvan să se cântărească. El a reușit să slăbească numai săptămâna aceasta 5 kilograme!!!??!!
Nu vă puteți imagina ce stare de ofticare cronică m-a apucat, de îmi venea să plâng cu lacrimi de uriaș rănit în dragoste. Mai adăugați și privirea de triumfător a lui, urmată de una plină de milă față de mine, care, deși țin aceeași dietă ca el, nu ating aceleași performanțe. Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e cazul să renunț. Am șters imediat cu buretele cele 4 kilograme pierdute de mine, performanță neglijabilă față de a lui...Și mi-am zis: la naiba, după ce că mă chinuiesc atât, nici nu slăbesc, deci renunț! Iar preț de o oră exact asta am făcut. În timpul ăsta am luat masa de prânz, unde am servit o porție de mâncare cu pâine și o brioșă cu cremă de vanilie (alimente absolut interzise în dieta mea), plus un pahar de vin alb, alcoolul fiind, de asemenea, interzis.
Nu vă puteți imagina privirea îngrozită a lui Răzvan, căruia nu îi venea să creadă că am renunțat, tocmai eu, care ziceam că, de data asta, sunt în stare să fac și operații daca nu reușesc să slăbesc. Mă durea sufletul la fiecare înghițitură de pâine, dar eram absolut suferindă și simțeam că asta îmi este singura alinare...greșit. Acum regret! Dar sper că natura corpului meu să mă ierte.
Nu mă întrebați ce a vrut să însemne scăparea mea! Frustrarea de a nu fi slăbit sau dorința de a-l face să sufere pe Razvan pentru performanțele lui și să îi dispară privirile triumfătoare și totodată pline de milă față de mine? Oricum, asta am reușit să fac, pentru că m-a sunat după ce a plecat de la mine să îmi spună că speră că asta să fi fost o simplă scăpare, pe care să o trec cu vederea și să îmi văd mai departe de dietă, căci 4 kilograme în două săptămâni nu sunt deloc de neluat în seamă! Dar el cum a putut 5 kilograme într-o singură săptămână? Eu știu că jobul lui îl solicită mai mult fizic decât mă solicită pe mine școala, dar nu mi se pare corect și mă revoltă teribil întâmplarea!!! Sper ca prima criză a dietei mele să îmi treacă, mai ales vinovăția pâinii mâncate la prânz!
Concluzie 1. E minunat să ai pe cineva cu care să ții dietă. Sprijinul e reciproc, încurajările asemenea. Dacă îți mai e și coleg de viață și se întâmplă să împărțiți și aceeași locuință, deci și același frigider, totul pare perfect! Dar ce te faci când metabolismul lui e mai harnic decât al tău? Cum suporți ideea ca lui să i se spună "băi, ce te-ai tras la fata, se vede bine ca ai slabit...la tine...Cora...nu prea..."? Eu nu am suportat-o...mi s-a întâmplat chiar aseară, iar asta cred că a fost un bun precedent al crizei de azi...
Concluzie 2. Încep să îmi dau seama că, măcar pentru mine, devin un bun psiholog. A fost prima ieșire temperamentală din viața mea pe care mi-am disecat-o și pe care am încercat să o raționalizez.
Concluzie 3. Am ieșit învingătoatre din prima bătălie. Cum mama mă-sii oi fi la finalul războiului?

PS. Pare ciudat să scriu despre chestiunile astea aici, mai ales după ce îmi propusesem să nu mai scriu lucruri "prea personale", dar nah, este spațiul meu virtual și poate că, vreodată, vreo altă persoană se va confrunta cu probleme ca ale mele și îi va face bine să știe că ele sunt perfect normale.

S-a nimerit ca în seara aceasta să ies la o pizzerie unde o puștoaică își sărbătorea ziua de naștere. Invitați:fete și băieți de maxim 18 ani. Preocupări principale:tutunul și fâțâitul la toaletă. Ținuta standard la toate fetele: un top cu decolteu, multebijuterii kitschoase, botine și...fuste de o palmă. Picioare frumoase, dar vulgar descoperite, șunculițe ieșite din fustele cu talie joasă și cu două numere mai mici, toate astea îmi treceau prin fața ochilor, și nu numai mie, ci tuturor consumatorilot din pizzerie, ori de câte ori mergeau fetele la toaletă. Și mergeau cam des, v-am zis doar că asta părea una dintre preocupările preferate: dusul și întorsul de la toaletă fâțâindu-și dosul sub privirile flămânde ale bărbaților de la mese.
**************************
Cadouri: doi urși de pluș, cât mine de mari! Ori eu am fost un copil matur ori adolescenții ăștia o dau în mintea copiilor, dar, să îmi zică și mie cineva...de când cumpărăm adolescenților jucării de pluș? Păi, nu se potrivește fusta prea scurtă cu plușul ala de care se bucură un copil de 5 ani. Bun, ce pot sa înțeleg? Că fusta e direct proporțională cu mintea purtătoarei!
***************************
La un moment dat, mi-a ieșit un porumbel din înțelepciunea mea de pre-părinte, către co-mesenii mei: "frate, dacă era vreuna copilul meu și se îmbrăca așa pentru o petrecere, înainte să iasă pe ușă, îi tăiam fusta aia de tot. Barem să știm și noi o treabă"! Rumoare și o replică de mă plesnește fix în moalele prejudecăților mele: "fatăăăă, nu mai gândi așa, că s-a schimbat lumea, nu mai e ca pe vremea noastră! Acuma fetele sunt îndrăznețe"!
Da.Corect. Dar,să îmi spună și mie cineva...de când bunul simț și bunul gust au vârstă?

În anii în care eram elevă de gimnaziu, datorită doamnei mele diriginte, care îl iubește pe Eminescu, nu trecea an în care să nu celebrăm ziua de 15 ianuarie, cu recitări sau cântece, cu sfesnice si lumanari, cu fotografii, cu elogii ale altor scriitori, cu scrisori ale Veronicăi! Toate mi-au imprimat în memorie un gust plăcut poetic al aniversării lui Eminescu.
Anul acesta, mi-am dorit să mă implic în celebrarea lui Eminescu alături de catedra de Limba și Literatura Romana.Pentru că am vrut să realizăm un moment inedit, dincolo de recitări și cântece,la care se așteapta toată lumea, am gândit un concurs între clase,la care au participat echipe reprezentante alcătuite din câte patru elevi. Fiecare clasă a purtat numele unei poezii eminesciene ("O, rămâi" sau "Sara pe deal") sau cu inspirație eminesciană ("Flacăra eminesciana")
Evenimentul a purtat numele "Eminescologii" și a debutat cu un moment plăcut în care Alex (6A) și Adrian 7A) au rostit cuvinte înălțătoare pentru un și mai înălțător poet al românilor. Roxana (7C) a prezentat apoi o creație proprie, versificată,în memoria lui Mihai Eminescu, care a uimit audienta prin originalitate și sensibilitate. Un cor alcătuit din elevi ai mai multor clase din școala noastră au cântat melodii pe versurile marelui poet.
A urmat apoi concursul, care a constat în trei probe. Întrebări fulger, recitarea unei poezii ale poetului, prezentarea în Power Point a unor momente din viața lui Mihai Eminescu sau detalii despre opera sa.

Întrebările fulger nu au pus mari probleme concurenților, însă finalul acestei prime probe a așezat oarecum decisiv clasamentul final.

La proba "recitărilor", toate clasele au desemnat reprezentanți care au prezentat în mod sensibil și emoționant versuri ale marelui poet.

Proba prezentărilor în Power Point a fost una în care concurenții au uimit juriul, prin modul elaborat în care au realizat slideurile,deși la școală nu urmează niciun curs de informatică.

La finalul ultimei probe, juriul a deliberat, câștigătorii Eminescologi fiind reprezentanții clasei a VII-a A. Pe locul secund s-a clasat echipa clasei a VI-a A, iar locul trei a fost câștigat de elevii clasei a V-a B.

Evenimentul aniversar este valoros atât din punct de vedere literar, cât și pedagogic.
În mod evident, copiilor trebuie să li se formeze gustul literar, le trebuie valorificată sensibilitatea. Este necesar să le stabilim reperele FRUMOSULUI și să îi încurajăm să le caute în emblemele românești.
Evenimentul a fost încărcat de valoare pedagogică prin natura probelor. Pentru că elevii au lucrat în echipe și au colaborat fructuos. Pentru că le-am dezvoltat spiritul de echipă. Pentru că i-am încurajat să studieze in grup. Pentru că și noi, cadrele didactice, am colaborat, pentru ca evenimentul să fie unul reușit. Și a fost.

Aș fi călătorit. Aș fi pornit într-o excursie în care să fiu mai liberă ca niciodată,
în care toate dorințele să îmi fie realitate. Aș fi dat frâu liber fanteziilor mele și m-aș fi considerat răsfățata destinului meu.
Numai că, excursia mea nu a devenit realitate nici acum și nici nu va deveni vreodată.
Pentru că trenul refuză să oprească și în gara sufletului meu. Trece pe lângă mine în fiecare zi, câteodată nici nu mă ia în seamă, alteori mă salută vag...
Habar nu are el că ar fi putut, să fie, de asemenea, și excursia vieții lui!

Astazi am avut parte de o zi emotionanta! Care mi-a adus cete de fluturi in stomac!
Prima zi de scoala a inceput frumos, nebunesc, adolescentin!
Si s-a finalizat cu un Tagg pe facebook ce m-a emotionat teribil! Copiii sunt minunati, iar daca ii lasi sa te patrunda cu privirea lor curioasa si avida de repere, poti reusi chiar sa devii...the teacher of the year, desi nu predai la clasa lor nicio materie! Multumesc, Andreea!

E primul an in care nu ma mai macina intrebarea "Ou sont les neiges d'antan?".
E zapada ca in copilaria mea! E alba Oltenita, e frig la mine in minte! E zapada pe strazi, e polei in gandul meu! Sunt becuri colorate pe strada, sunt mii de idei inghetate in mintea mea!

A. Prima postare din 2011 vine cu un nou template, care mi se potriveste de minune pentru starea de spirit in care ma gasesc acum. Am ales un template feminin, cu decupaje interesante din peisaje feminine, totul cu un iz vintage pe care il ador! Si o melodie superba pe fundal, Tema Corei din Ultimul Mohican, deci totul e cu substrat, ok?

B. Am gasit pe un blog o leapsa draguta, nu am mai jucat de ceva vreme, deci intru in joc, desi nu imi este adresata leapsa!

1. O carte de care n-a auzit nimeni (necomerciala) si pe care ai recomanda-o din tot sufletul: Tristan - "Clepsidra cu pasi"
2. Un film cu final fericit pe care l-ai vazut: oare de ce imi e greu sa imi amintesc? Comedia "Little Fockers" se pune?
3. Ultimul lucru bun pe care l-ai facut: Am ajutat un prieten sa isi "descalceasca" existenta!
4. Telefonul din buzunarul tau: Un Sagem din seria celor necunoscute si puin interesante!
5. O melodie care iti aminteste de copilarie: Oho! Ma podidesc amintirile: "O lume minunata", "Vivat Veselia", "Vitezomanul Gica" (pe care eu mi-l imaginam Vitezo-Manu-Gica:D)
6. Cel mai accesat site romanesc de catre tine: Facebook (:D) si www.antena3.ro.
7. Sportul la care te uiti/il practici: fotbal, numai obligata, fortata, mereu silita de Razvan...
8. Locul unde ai vrea sa mergi in urmatoarea excursie: E o mare diferenta intre ce as vrea si ceea ce este posibil cu adevarat sa reusesc...dar, facand o medie...Palatul Reginei Maria de la Balcic!
9. Emisiunea TV pe care o apreciezi: In gura presei - one man show, il ador pe Badea pentru asta si pentru cat de radical si ingamfat este!
10. Un mesaj pentru cei care intra pe blogul tau: Va imbratisez cu mare drag si va multumesc pentru timpul petrecut aici!