CORA

Isidora se cuibărise de 6 săptămâni în pântecul meu, trecuseră aproape două săptămâni de când testul de sarcină îmi confirmase existenţa ivirii unui nou suflet în sufletul meu! Dar, ca prima întâlnire cu sufleţica...nu a  fost nimica :)! Da, confirmarea sarcinii este pasul cel mai emoţionant al începutului de sarcină. Am urcat pe masa de consult cu o iuţime de nedescris. Isidora era prea mică pentru a fi vizibilă! Hai la ecograf! Hopa ţopa pe masa de la ecograf! Cred că niciodată de atunci încolo nu am mai urcat cu atâta repeziciune şi uşurinţă pe acea masă!
Am acceptat fără comentarii treaba aia intravaginală! Soţul era deja instalat comod în scaun, privind cu nerabdare ecranul pe care urma să apară mogâldeaţa! Avea să fie prima întâlnire dintre noi şi ea! "Nici dacă ar fi intrat un avion pe uşă şi ar fi ieşit pe fereastră, nu aş fi luat ochii din ecranul ăla!"
 Simţeam cum mii de lacrimi vesele şi fierbinţi îmi inundă ochii şi sufletul! Da, uite, se deschide imaginea dinlăuntrul meu! Uite un muguraş, cum stă acolo cuminte, în cuibul din corpul meu! Hei, are doar trei milimetri, numai şase săptămâni, iar inima îi bate în ritm cadenţat! În toată acea camera obscură, inimioara sufleţelului se aude cu putere! Da, ea e acolo! Minunea ce avea să se petreacă cu noi două în următoarele 8 luni a fost confirmată!

***

Nicio altă ecografie nu a fost mai emoţionantă, deşi fiecare dintre ele a fost însoţită de nerăbdare!
Etichete:
1 Response
  1. loristiuj Says:

    Doamne, cat imi plac colajele astea... i-am facut si eu cateva lui Matei :-)
    Si eu am iubit ecografiile, pe langa faptul ca-mi confirmau ca bebe creste frumos, simteam ca vazandu-l, si legatura dintre noi creste. La fel am facut si eu cu sotul meu... a fost prezent la toate ecografiile - avem acum momente nepretuite de povestit lui Matei :-)