CORA
Dimineaţă tihnită, cu Isidora dormind îngereşte lângă mine, cu o cafea aromată alături de o revistă minunată! Ce îmi umbreşte simţămintele? Teama de falsele valori! Îmi privesc copilul sorbindu-i de pe chip frumuseţea primară, orice gest lipsit de învăţare socială...totul e atât de natural în fiinţa asta fragedă! Şi mi se face frică! O frică dintr-aceea care nu prea are alin...Cărei lumi am dăruit eu acest copil? În ce fel de societate o voi strecura? Ce valori îi voi insufla? Privesc cu teamă, din coconul familiei mele, cum în jurul meu cresc atâţia inteligenţi, atâţia doctori în te miri ce specializări, atâţia elevi eminenţi...care la o singură articulare de cuvânt trădează o prosie crasă!!! Cum voi face eu ca făptura aceasta de lângă mine să nu se lase minţită de falsele valori? Cum o voi putea îndemna să nu se lasă pradă indivizilor ieftini, neautentici? Şi, mai presus de atât, cum o voi face să înţeleagă de ce aceşti indivizi domnesc în funcţii înalte? CUM???