CORA

Este invenția care a revoluționat lumea, prin facilitarea fără precedent a comunicării. Aduce afacerilor din telecommunicații bani cu sacii, face oamenii să cheltuiască procente considerabile din venituri pe telefoane din ce în ce mai performante - și, oh, Doamne, pe zi ce trece sunt tot mai performante! - sau pe facturile familiei, unul mie, două soțului, trei copilului :D.
Pe cât de interesantă mi s-a părut ideea de a avea un mobil, pe atât de ooripilată încep să devin de el! Din ce în ce mai mult! Mi se pare că îmi atacă dreptul la timp liber, oricine mă poate deranja oricând, din orice motiv, păstrându-și dreptul de a mă mustra dacă am tupeul să nu răspund sau să îl țin închis: "Dar de ce mai ai, drag[, telefon mobil?". Cu siguranță nu ca să fiu disponibilă pentru oricine, oricând! Căci, zău, unii oameni nici nu se întreabă dacă deranjează sau dacă nu cumva devin agasanți, așa cum nu s-a gândit nici cel care astăzi, la ora 14, nu avea nimic mai bun de făcut să mă sune, atunci când dormeam mai cu spor - înțelegem, doar eu muncesc în noaptea aceasta, el se odihnește!
Mi se pare de mult mai bun simț un mail sau chiar un mesaj pe telefonul mobil. Când devin disponibilă, fac eu la un fel să te contactez într-un fel.
Observ la alții cum fac un adevărat cult din telefonul mobil: și-l accesorizează, îl țin în locuri speciale, dau bani cu duiumul pe unul cât mai performant - al naibii telefon, de parcă nu tot funcția aia de bază te interesează - să deranjezi pe altul și să fii deranjat! Ca să nu mai amintesc de cuplurile disperate, care își vorbesc cu orele de căpătâi, că uită să mai apese și pe butonul ăla roșu, care terminăp apelul! Sau de femeile disperate care consideră că dacă își sună într-o veselie iubiții, nu le mai înșeală și văd în telefonul mobil un adevărat organ de control.

Eu, una, mă gândesc de trei ori înainte dacă este absolut necesar să apelez pe cineva, trimit un mesaj atunci când am ceva de transmis, folosesc Messenger sau Mailul.
Îmi închid mobilul când dorm sau când efectiv nu îmi arde să fiu găsită. Am și eu dreptul la intimitatea mea, nu?
Etichete: ,
7 Responses
  1. QED Says:

    Telefonul mobil a devenit foarte im portant in ziua de astazi. Pentru unii, e adevarat, ca nu-i decat un moft, unul foarte scump, in unele cazuri. Uneori imi vine sa-l arunc, dar atunci cand nu vreau sa fiu contactata, am metodele mele sa-mi realizez "visul". Se cheama silence sau il inchid pana am chef sa fiu gasita. La fel fac si cu fixul. E simplu, la naiba! :)


  2. Anonim Says:

    te urasc cand ai telefonul inchis si eu te sunt disperata!!! nenorocitul de telefon!! sau poate e pe silentios ........aaaa


  3. Marius Says:

    he, he, he. ia uite aici :

    http://mtorsan.blogspot.com/2010/07/balada-pentru-celular.html


  4. CORA Says:

    QED,
    Exact aceeasi politica o aplic si eu, numai ca exista mereu persoane care imi contete metodele de a ma feri de contacte telefonice! Vezi comentariul Anonimului!


  5. CORA Says:

    Corina?

    Calm! ma vei gasi, candva...


  6. CORA Says:

    Marius, ce sa mai! Vivat telefonul mobil!


  7. tu cora cum sa inchizi telul' :P joking ;))


    nu comentez la articolul asta mai mult :D de ce nu zic :P