CORA
Între viaţă şi moarte nu stă decât o secundă. Apoi...tăcere...negru...tăcere...
9 Responses
  1. Ana-Maria Says:

    Hm,granita asta este atat de subtire....incat nu se poate observa nici macar la microscop!:)
    Insa eu am o nedumerire:cine te-a facut sa gandesti astfel?


  2. Carmen Says:

    Mai ziele trecute ne inspirai bucuria unei victorii misterioase.
    Trecerea e prea brusca...


  3. mama Says:

    Trist si dureros! Nici cuvintele nu mai vin pe buze. Sunt convinsa ca in acest moment gandim la fel. Si mintea noastra refuza sa accepte realitatea. Si totusi trebuie sa-i spunem Florinei sa se odihneasca in pace!


  4. Paul Says:

    M-a surprins si pe mine aceasta postare gandindu-ma ce te-a determinat a o scrie. Citind gandurile mamei tale am deslusit misterul...
    Dumnezeu s-o ierte si s-o aseze in locurile dreptilor!


  5. CORA Says:

    Ana-Maria, ieri dimineata moartea ne-a furat o persoana tare draga, o prietena de-a mamei si vecina totodata! A luat-o fara niciun fel de mila, fara sa anunte, fara sa ne pregateasca. Miseleste: in somn!


  6. CORA Says:

    Carmen, bucuria ramane bucurie, tristetea legata de tristul eveniment lasa un gol in locul persoanei respective...


  7. CORA Says:

    Maman, ai spus tot...nu am cuvinte...


  8. CORA Says:

    Paul, Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!


  9. Ana Says:

    Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!